14 noiembrie, 2024
×
×
14 noiembrie, 2024
14 noiembrie, 2024
Ruptura de ischiogambieri este o leziune frecventa, in special in randul sportivilor si al persoanelor active fizic. Acest tip de ruptura afecteaza grupul de muschi situat in partea posterioara a coapsei, responsabili pentru flexia genunchiului si extensia soldului. Identificarea si tratarea rapida a acestei afectiuni sunt esentiale pentru a preveni complicatiile si a asigura o recuperare completa.
In continuare, iti oferim o privire detaliata asupra anatomiei ischiogambierilor, cauzelor, simptomelor, optiunilor de tratament si masurilor preventive, avand scopul de a educa si ghida pacientii.
Ruptura de ischiogambieri este o leziune care afecteaza grupul de muschi situat in partea posterioara a coapsei, cunoscuti sub numele de ischiogambieri. Acesti muschi includ bicepsul femural, semitendinosul si semimembranosul, toti trei avand un rol crucial in flexia genunchiului si extensia soldului. Ruptura poate varia de la o intindere usoara pana la o ruptura completa a unuia sau mai multor muschi din acest grup. Aceasta apare frecvent in urma unor miscari bruste sau solicitante, precum sprintul, sariturile sau schimbarile rapide de directie, fiind o leziune comuna in randul sportivilor si persoanelor active fizic.
Simptomele includ durere acuta, umflare, echimoze si dificultati in miscare. Exercitiile pentru intindere musculara, efectuate ca parte a rutinei de incalzire inainte de efort, pot preveni accidentarea, inclusiv ruptura de ligamente.
Pentru a intelege cat mai bine ce este ruptura musculara la coapsa, este important sa cunosti cateva elemente de baza despre muschii ischiogambieri si anatomia lor. Muschii ischiogambieri sunt localizati in partea posterioara a coapsei si sunt alcatuiti din trei muschi principali:
Bicepsul femural
Origine: origine dubla, la nivelul tuberozitatii ischiatice, respectiv pe linia femurala, cu insertie pe capul fibulei.
Functie: flexia genunchiului si extensia soldului.
Semitendinosul
Origine: tuberozitatea ischiatica.
Insertie: suprafata mediala a tibiei.
Functie: flexia genunchiului si extensia soldului, ajutand si la rotatia mediala a genunchiului.
Semitendinosul
Origine: tuberozitatea ischiatica.
Insertie: condilul medial al tibiei.
Functie: flexia genunchiului si extensia soldului, contribuind si la rotatia mediala a genunchiului.
Muschii ischiogambieri sunt alimentati de ramuri ale arterei femurale profunde si ale arterei poplitee. Inervatia este asigurata de nervul sciatic, care se ramifica in nervii tibial si peronier comun.
Acesti muschi joaca un rol vital in numeroase miscari zilnice si sportive, iar o leziune in aceasta zona poate afecta semnificativ functionarea normala si mobilitatea. De aceea, intelegerea anatomiei si functiei ischiogambierilor este esentiala pentru diagnosticarea si tratarea corecta a rupturilor.
Rupturile de ischiogambieri pot fi clasificate in functie de severitate, astfel:
Ruptura de gradul I (intindere usoara): se manifesta cu durere usoara, senzatie de incordare sau disconfort la nivelul coapsei posterioare. Functia musculara este putin afectata, iar umflarea si echimoza sunt minime. Recuperarea necesita cateva zile pana la doua saptamani de odihna si tratament conservator.
Ruptura de gradul II (ruptura partiala): se manifesta cu durere moderata pana la severa, umflare si echimoze vizibile. Functia musculara este afectata, cu dificultati evidente in flexia genunchiului si extensia soldului. Recuperarea poate necesita cateva saptamani de tratament conservator si fizioterapie.
Ruptura de gradul III (ruptura completa): se manifesta cu durere severa, umflare si echimoze extinse. In unele cazuri, poate fi simtita o adancitura in locul rupturii. Functia musculara este grav afectata sau absenta, necesitand adesea interventie chirurgicala. Perioada de recuperare poate dura cateva luni si include tratament chirurgical urmat de fizioterapie intensiva.
Exista mai multe cauze posibile ale rupturii de ischiogambieri, cele mai comune dintre acestea fiind:
Activitati fizice intense
Sprinturi si schimbari bruste de directie: aceste miscari pun o presiune mare pe muschii ischiogambieri, crescand riscul de intindere sau ruptura.
Sarituri si aterizari: fortele de impact pot suprasolicita muschii, mai ales daca aterizarea nu este controlata corect.
Ridicarea de greutati: exercitiile care implica flexia si extensia genunchiului sub sarcina mare, cum ar fi genuflexiunile si indreptarile, pot provoca leziuni ale ischiogambierilor.
Accidente si traumatisme
Caderi: caderile necontrolate pot duce la intinderea excesiva a muschilor ischiogambieri.
Coliziuni: in sporturile de contact, cum ar fi fotbalul sau rugbyul, coliziunile pot provoca intinderi sau rupturi ale acestor muschi.
Ruptura de ischiogambieri are o probabilitate mai mare de a de declansa in urmatoarele situatii:
Incalzire insuficienta
Incalzire inadecvata: lipsa unui program adecvat de incalzire poate lasa muschii rigizi si nepregatiti pentru activitatea fizica intensa, crescand riscul de leziuni.
Lipsa stretchingului: neefectuarea exercitiilor de stretching inainte de antrenament poate duce la o flexibilitate redusa, ceea ce face muschii mai susceptibili la rupturi.
Probleme medicale preexistente
Leziuni anterioare: istoricul de rupturi de ischiogambieri sau alte leziuni musculare in acea zona pot slabi muschii si tesuturile adiacente, crescand riscul unei noi rupturi.
Debutul unor afectiuni degenerative: afectiuni precum tendinita sau bursita pot compromite integritatea si functionalitatea muschilor si a articulatiilor.
⏩ Unele afectiuni neuromusculare pot duce la slabirea muschilor si a fortei acestora si la aparitia unor dezechilibre in aceea ce priveste fortele aplicate in timpul miscarilor solicitante. Afla mai multe despre ce este miastenia gravis si despre impactul sau asupra sanatatii aparatului locomotor!
Dezechilibre musculare
Diferente de forta: un dezechilibru intre muschii anteriori si posteriori ai coapsei poate pune presiune suplimentara pe ischiogambieri.
Coordonare si control neuromuscular: problemele de coordonare si control pot duce la miscari inadecvate si necontrolate, crescand riscul de leziuni.
Lipsa conditionarii fizice
Slabiciunea musculara: lipsa unui antrenament regulat si adecvat poate duce la o forta musculara insuficienta, ceea ce creste vulnerabilitatea la leziuni.
Oboseala musculara: suprasolicitarea fara perioade adecvate de recuperare poate duce la oboseala musculara, care creste riscul de intinderi si rupturi.
Tehnica inadecvata
Exercitiile executate cu o tehnica incorecta pot pune o presiune nejustificata pe muschii ischiogambieri. Problemele legate de alinierea corporala si miscarea ineficienta pot contribui la o solicitare neuniforma a muschilor.
Factori de mediu
Suprafete de joc neregulate: suprafetele denivelate sau alunecoase pot contribui la miscari bruste si necontrolate, favorizand accidentarile si ruptura de muschi.
Incaltaminte neadecvata: folosirea de incaltaminte care nu ofera suport adecvat poate afecta biomecanica piciorului, crescand riscul de leziuni ale ischiogambierilor.
Simptomele rupturii de ischiogambieri
Ruptura de ischiogambieri se poate manifesta printr-o gama variata de simptome, in functie de severitatea leziunii. La ruptura de muschi la picior, simptomele pot varia de la o usoara senzatie de disconfort pana la durere severa si incapacitate de miscare. Este importanta recunoasterea rapida a acestor semne pentru a putea initia un tratament adecvat si a preveni complicatiile pe termen lung.
La ruptura musculara, simptomul principal si cel mai usor de recunoscut este durerea. In cazul unei rupturi de ischiogambieri, durerea este de obicei brusca si intensa, resimtita imediat in momentul accidentarii. Ea este localizata in partea posterioara a coapsei si poate iradia catre fese sau genunchi. Zona afectata poate fi sensibila la atingere, cu durere accentuata la palpare. In caz de ruptura fibrilara, cand zona afectata este redusa, durerea este tolerabila.
⏩ Durerea la nivelul coapsei si al genunchiului poate aparea intr-o patologie variata, una dintre cauzele posibile ale acesteia fiind sindromul femuro-patelar. Descopera in ce consta acesta, care sunt cauzele sale si care sunt optiunile de tratament pentru sindromul femuro-patelar!
La ruptura musculara de biceps femural si la orice ruptura de muschi la coapsa, aparitia edemului este rapida, in primele ore dupa leziune. Edemul poate cuprinde o zona mare a coapsei, in functie de gravitatea traumatismului muscular.
Echimozele pot aparea la cateva ore pana la cateva zile dupa accidentare, atunci cand vine vorba despre intinderi si rupturi musculare. Vanataile sunt initial de culoare rosu-violaceu si pot deveni galbene-verzui pe masura ce se vindeca. In functie de gravitatea leziunii, echimozele pot fi localizate sau extinse pe o suprafata mai larga.
Pe lista de simptome de ruptura musculara, pierderea functiei musculare este adesea prezenta. Pacientii pot experimenta o slabiciune semnificativa in piciorul afectat, cu dificultati in a executa miscari simple. In cazurile severe, cum ar fi o ruptura completa, poate exista o incapacitate totala de a indoi genunchiul sau de a extinde soldul. Pacientii pot simti o stare de incordare persistenta sau un nod muscular in zona afectata.
Mersul poate deveni dificil sau imposibil fara durere semnificativa, iar activitatile zilnice precum urcatul scarilor sau asezatul pot fi afectate sever.
Diagnosticul rupturii de ischiogambieri
Diagnosticul corect al rupturii de ischiogambieri este esential pentru stabilirea unui plan de tratament la ruptura musculara si pentru a preveni complicatiile pe termen lung. Procesul de diagnostic include evaluarea clinica si investigatiile paraclinice, care ajuta la confirmarea leziunii si la determinarea severitatii acesteia.
Istoricul medical
Descrierea simptomelor: pacientul este intrebat despre debutul simptomelor, tipul si localizarea durerii, precum si despre orice eveniment care a precedat aparitia acestora (ex. un accident sportiv).
Antecedente medicale: se investigheaza istoricul de leziuni anterioare ale ischiogambierilor sau ale altor parti ale sistemului musculo-scheletic.
Examenul fizic
Inspectia vizuala: medicul examineaza vizual coapsa pentru a identifica umflarea, echimozele si orice deformari vizibile.
Palparea: zona afectata este palpata pentru a detecta punctele de durere maxima si pentru a evalua integritatea structurala a muschilor.
Teste de mobilitate: pacientul este rugat sa execute miscari specifice, cum ar fi flexia si extensia genunchiului si soldului, pentru a evalua amplitudinea miscarii si nivelul de durere.
Teste de forta musculara: evaluarea fortei muschilor ischiogambieri prin contractie activa impotriva rezistentei oferite de examinator.
Teste functionale
Testul de intindere pasiva: examinatorul intinde pasiv muschii ischiogambieri pentru a observa reactia pacientului si limita de miscare.
Testul de contractie izometrica: pacientul este rugat sa contracte muschii ischiogambieri fara miscare articulara, pentru a evalua durerea si capacitatea de contractie.
Investigatiile paraclinice permit diagnosticarea cu certitudine a rupturii musculare si permit evaluarea mai corecta a extinderii leziunilor.
Ecografia musculo-scheletala utilizeaza unde sonore pentru a produce imagini ale structurilor interne ale muschilor si tendoanelor. Este utila pentru a evalua rupturile partiale sau complete, detectarea acumularii de lichid (hematoame) si pentru a evalua gradul de inflamatie. Este o tehnica neinvaziva, rapida si accesibila, cu posibilitatea de a evalua muschiul in timp real si in timpul miscarii.
Rezonanta magnetica nucleara (RMN) utilizeaza un camp magnetic puternic si unde radio pentru a produce imagini detaliate ale tesuturilor moi. Este considerata metoda de referinta pentru diagnosticarea leziunilor de ischiogambieri, oferind imagini clare ale muschilor, tendoanelor si ligamentelor, si ajutand la determinarea gradului de severitate al rupturii. Ofera imagini foarte detaliate, inclusiv ale structurilor adiacente si poate detecta leziuni care nu sunt vizibile la alte metode de imagistica.
Radiografia utilizeaza raze X pentru a produce imagini ale oaselor. Desi radiografiile nu sunt utile pentru a vizualiza muschii si tesuturile moi, ele sunt folosite pentru a exclude fracturi osoase sau alte afectiuni osoase care ar putea cauza simptome similare.
Tomografia computerizata (CT) utilizeaza raze X pentru a crea imagini detaliate ale structurilor interne ale corpului. Este rareori folosita pentru diagnosticarea rupturii de ischiogambieri, dar poate fi utila in cazurile complexe sau cand alte metode de imagistica nu sunt concludente.
Optiuni de tratament
Tratamentul rupturii de ischiogambieri variaza in functie de severitatea leziunii si de necesitatile individuale ale pacientului. In caz de ruptura musculara tratamentul poate include optiuni conservatoare sau chirurgicale, urmate de un program de reabilitare si recuperare pentru a restabili functia normala a muschiului afectat.
Tratamentul conservator este de obicei indicat pentru rupturile de gradul I si II si poate fi adecvat si pentru anumite cazuri de ruptura de gradul III, in functie de localizare si de raspunsul pacientului la terapie. Recuperarea dupa ruptura musculara tratata conservator presupune:
Odihna: reducerea activitatilor fizice si evitarea miscarilor care provoaca durere. In functie de severitatea leziunii, perioada de odihna poate varia de la cateva zile la cateva saptamani.
Gheata: aplicarea de gheata pe zona afectata pentru a reduce durerea si umflarea. De obicei, se aplica timp de 20 de minute la fiecare 2-3 ore in primele 48-72 de ore dupa leziune.
Compresie: utilizarea bandajelor elastice sau a suporturilor compresive pentru a controla umflarea. Trebuie evitata compresia prea stransa pentru a nu afecta circulatia sangelui.
Elevare: ridicarea piciorului afectat deasupra nivelului inimii pentru a reduce umflarea prin pozitionarea piciorului pe perne sau alte suporturi.
Medicamente: antiinflamatoarele nesteroidiene reduc durerea si inflamatia si pot fi folosite si pentru gestionarea durerii.
Fizioterapie: se pot efectua exercitii de mobilitate (exercitii pasive si active pentru a mentine si a imbunatati amplitudinea de miscare), exercitii de forta (exercitii progresive pentru a intari muschii ischiogambieri si muschii adiacenti) si terapie manuala (tehnici de masaj si alte metode pentru a reduce tensiunea si a imbunatati circulatia).
⏩ Tehnicile kinetoterapeutice includ o mare varietate de metode, printre care si terapia manuala. Afla care sunt obiectivele terapiei manuale, cum se realizeaza aceasta si cand este recomandata!
Tratamentul chirurgical este de obicei rezervat pentru rupturile de gradul III, cand exista o ruptura completa a muschiului sau cand tratamentul conservator nu a dat rezultate satisfacatoare.
Reparatia muschiului se realizeaza prin sutura muschiului rupt pentru a restabili continuitatea si functionalitatea acestuia. Procedura se efectueaza sub anestezie generala sau regionala, iar muschiul este cusut utilizand tehnici chirurgicale adecvate.
Reconstructia tendoanelor este necesara in cazurile in care tendoanele sunt afectate, pentru a restabili functia normala. Procedura este similara cu reparatia muschiului, implicand sutura sau reconstructia tendoanelor afectate.
Reabilitarea postoperatorie poate presupune imobilizarea piciorului pentru a permite vindecarea adecvata. Ulterior, se va urma un program intensiv de fizioterapie pentru a restabili mobilitatea, forta si functia normala a piciorului afectat.
Indiferent de tipul de tratament initial, reabilitarea si recuperarea sunt esentiale pentru a asigura o vindecare completa si pentru a preveni recidiva leziunii.
Fizioterapeutul evalueaza starea pacientului si gradul de afectare pentru a crea un plan de reabilitare personalizat, care include:
Exercitii de stretching: exercitii de stretching pentru a imbunatati flexibilitatea si a preveni rigiditatea.
Exercitii de forta: programe progresive de antrenament pentru a intari muschii ischiogambieri si muschii adiacenti.
Exercitii de proprioceptie: exercitii pentru a imbunatati echilibrul si coordonarea, esentiale pentru prevenirea recidivei.
Se efectueaza evaluari regulate pentru a monitoriza progresul si a ajusta programul de reabilitare in functie de nevoile pacientului. Feedbackul constant de la pacient este util pentru a identifica orice dificultati sau disconfort si pentru a ajusta exercitiile corespunzator.
Treptat, se trece la reintegrarea in activitatile zilnice si sportive. Pentru sportivi, programul de reabilitare include exercitii specifice sportului practicat pentru a asigura o revenire sigura si eficienta.
Prevenirea rupturii de ischiogambieri
Prevenirea rupturii de ischiogambieri este esentiala pentru sportivi si pentru persoanele active, reducand riscul de accidentari si asigurand o performanta optima. Strategiile de prevenire includ incalzire adecvata, exercitii de intindere musculara, antrenamente de forta si educatie asupra tehnicii corecte de exercitiu.
Incalzirea corespunzatoare pregateste muschii pentru activitatea fizica intensa, crescand fluxul sanguin si flexibilitatea, si reducand astfel riscul de leziuni.
Exercitii aerobe usoare: activitati precum joggingul usor sau mersul rapid timp de 5-10 minute.
Incalzire dinamica: exercitii care implica miscari active, cum ar fi genuflexiuni, fandari si rotatii ale trunchiului.
Stretchingul ajuta la mentinerea flexibilitatii si la prevenirea rigiditatii, reducand riscul de rupturi musculare. Stretchingul trebuie efectuat corect si in mod regulat.
Pozitie de pornire: stati drept, cu un picior inainte, genunchiul usor indoit.
Executie: indoiti-va usor de la solduri si incercati sa atingeti varful degetelor piciorului intins, mentinand spatele drept.
Durata: mentineti intinderea timp de 20-30 de secunde si repetati de 2-3 ori pe fiecare picior.
2. Intinderea cu piciorul sprijinit
Pozitie de pornire: sprijiniti calcaiul unui picior pe o suprafata elevata (ex. un scaun), mentinand genunchiul intins.
Executie: indoiti-va usor de la solduri si incercati sa atingeti varful degetelor piciorului sprijinit, mentinand spatele drept.
Durata: mentineti intinderea timp de 20-30 de secunde si repetati de 2-3 ori pe fiecare picior.
3. Intinderea in decubit dorsal (pe spate)
Pozitie de pornire: culcati-va pe spate cu unul dintre picioare indoit la genunchi.
Executie: ridicati celalalt picior intins si aduceti-l spre piept, mentinand spatele lipit de podea.
Durata: mentineti intinderea timp de 20-30 de secunde si repetati de 2-3 ori pe fiecare picior.
4. Intinderea in sezut
Pozitie de pornire: stati pe podea cu picioarele intinse in fata.
Executie: indoiti-va de la solduri si incercati sa atingeti varful degetelor de la picioare, mentinand spatele drept.
Durata: mentineti intinderea timp de 20-30 de secunde si repetati de 2-3 ori.
Dezvoltarea fortei musculare echilibrate intre muschii anteriori si posteriori ai coapsei ajuta la prevenirea dezechilibrelor musculare si la reducerea riscului de leziuni.
Executie: tineti o bara cu greutati in fata coapselor, indoiti-va de la solduri si genunchi, apoi ridicati greutatea mentinand spatele drept.
Repetari: efectuati 3 seturi a cate 8-12 repetari.
2. Flexia genunchiului cu banda elastica
Executie: asezati-va pe o banca sau pe podea, fixati o banda elastica in jurul gleznelor si indoiti genunchii impotriva rezistentei benzii.
Repetari: efectuati 3 seturi a cate 12-15 repetari.
3. Podul pe umeri
Executie: culcati-va pe spate cu genunchii indoiti si picioarele pe podea, ridicati bazinul pana cand corpul formeaza o linie dreapta de la umeri la genunchi.
Repetari: efectuati 3 seturi a cate 12-15 repetari.
Ruptura de ischiogambieri este o leziune comuna, dar care poate fi prevenita, in randul sportivilor si al persoanelor active. Intelegerea cauzelor, simptomelor si optiunilor de tratament este esentiala pentru gestionarea eficienta a acestei afectiuni. Tratamentul poate varia de la metode conservatoare la interventii chirurgicale, iar reabilitarea si recuperarea joaca un rol crucial in restabilirea functiei musculare si in prevenirea recidivelor. Prevenirea prin incalzire adecvata, exercitii de stretching, antrenamente de forta si educatia privind tehnicile corecte sunt esentiale pentru a mentine sanatatea musculo-scheletica si pentru a evita leziunile. Adoptarea unei abordari proactive si informate poate asigura o viata activa si sanatoasa, reducand riscul de ruptura a ischiogambierilor si optimizand performanta fizica.
Surse:
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hamstring-injury/symptoms-c auses/syc-20372985#:~:text=A%20h amstring%20injury%20typically%20causes,the%20back%20of%20the%20leg.
https://www.nhs.uk/conditions/hamstring-injury/
https://orthoinfo.aaos.org/en/diseases--conditions/hamstring-muscle-injuries/
https://www.webmd.com/fitness-exercise/hamstring-strain
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17039-hamstring-injury
Programeaza-te
online
Programeaza-te
online
Ai fost deja la noi și ai de programat ședințele de recuperare?
Ai fost deja la noi și ai de programat ședințele de recuperare?
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Kinetic Sport & Medicine in legatura cu serviciile medicale solicitate
Utile
Servicii
Afectiuni adulti
Afectiuni copii
Abonează-te la newsletter pentru a afla noutățile despre serviciile și ofertele noastre.
Ne pare rău :(
Abonarea nu a reușit.
Te rugăm să încerci din nou, acum sau mai târziu.
