09 septembrie, 2024
Menu
×
×
09 septembrie, 2024
09 septembrie, 2024
rahitismul nutritional (rahitism carential sau rahitism evolutiv) – este cauzat de un deficit de vitamina D, calciu sau fosfor in dieta si este cel mai frecvent tip de rahitism;
rahitismul hipofosfatemic – cunoscut si sub denumirea de rahitism rezistent la vitamina D, este o forma genetica a bolii, in care rinichii elimina fosfatul in exces, provocand scaderea nivelului de fosfor din sange;
rahitismul dependent de vitamina D – cauzele acestui tip de rahitism sunt, de asemenea, genetice. Rahitismul dependent de vitamina D se imparte, la randul sau, in doua tipuri. Tipul I este o afectiune rara, in care organismul nu poate converti vitamina D inactiva in forma sa activa. Pe de alta parte, tipul II este si mai rar, iar organismul nu poate raspunde corespunzator la tratamentul cu vitamina D;
rahitismul hipocalcemic – provocat de nivelul scazut de calciu seric, adesea din cauza insuficientei paratiroide (glandele paratiroide nu produc suficient hormon paratiroidian, responsabil pentru reglarea metabolismului fosfo-calcic);
rahitismul renal – apare la persoanele cu boli renale cronice, atunci cand rinichii afectati nu pot mentine nivelurile corecte de calciu si fosfor in sange.
tulburarile de crestere – copiii rahitici pot avea o crestere lenta sau intarziata;
durerea si slabiciunea musculara – aceste manifestari pot fi observate, in special, la nivelul bratelor, al picioarelor, al pelvisului si al coloanei vertebrale;
arcuirea picioarelor in forma de O (genu varum) sau, mai rar, in forma de X (genu valgum);
arcuirea picioarelor in forma de O (genu varum) sau, mai rar, in forma de X (genu valgum);
ingrosarea articulatiilor, in special la nivelul genunchilor si al incheieturilor;
deformarea cutiei toracice – copiii cu rahitism pot avea un piept ingustat, in forma de clopot, cu sternul infundat. Un torace rahitic se distinge si prin aparitia de matanii costale (deformari caracteristice ale coastelor, care apar ca niste umflaturi la jonctiunea dintre coaste si cartilajele lor), respectiv a santului submamar Harrison;
inchiderea intarziata a fontanelei (zona moale din varful craniului);
fragilitatea osoasa, ce poate conduce la fracturi si la deformari osoase;
problemele dentare – dezvoltarea intarziata a dintilor, defecte in structura dentara, carii frecvente;
craniotabes – in cazurile de rahitism la bebelusi, oasele craniului pot fi mai moi si mai subtiri decat in mod normal, in special in zona parieto-occipitala;
bosele frontale – aparitia de proeminente la nivelul fruntii;
tetania – ca urmare a hipocalcemiei, rahitismul poate provoca spasme musculare;
problemele respiratorii – pe fondul slabiciunii cutiei toracice, copiii cu rahitism pot fi mai predispusi la infectii respiratorii;
deformari ale coloanei vertebrale (scolioza, cifoza, lordoza);
cresterea unghiului colului femural fata de diafiza (coxa valga) sau micsorarea acestuia (coxa vara);
inapetenta (scaderea poftei de mancare);
imunitatea scazuta;
transpiratiile abundente;
in cazuri rare, hepatomegalie sau
👉 Afla mai multe despre TORACELE RAHITIC, una dintre manifestarile specifice ale rahitismului la copii.
Metode de diagnostic
In situatii neobisnuite sau atunci cand cauza rahitismului nu este clara, pot fi necesare si alte investigatii, precum efectuarea de teste genetice, pentru a exclude alte afectiuni.
calciul seric (concentratia de calciu din sange) – valorile normale se afla intre 8 si 11 mg/dL si variaza, in functie de varsta;
fosfatemia (nivelul seric de fosfor) – la copii, valorile normale de fosfor din sange sunt cuprinse in intervalul 3.1-5.4 mg/dL;
fosfataza alcalina – fosfataza alcalina crescuta la copii este un indicator important in diagnosticarea rahitismului;
vitamina D (25-OH-colecalciferol) – concentratia normala de vitamina D din sange este de 30-50 ng/mL. Se considera ca pacientul are carenta de vitamina D atunci cand valorile serice scad sub 20 ng/mL, iar in rahitism, copiii afectati pot avea valori de 12 ng/mL sau chiar mai mici;
parathormonul (PTH) – parathormonul este secretat de catre glandele paratiroide si este responsabil pentru mentinerea echilibrului fosfo-calcic. Atunci cand concentratia PTH este mai mare de 65 pg/mL, poate fi luat in considerare diagnosticul de rahitism.
suplimentarea cu vitamina D – aceasta este cea mai frecventa abordare terapeutica pentru rahitismul cauzat de deficitul de vitamina D. Dozele de vitamina D sunt ajustate in functie de gradul deficientei si de raspunsul copilului la tratament;
suplimentarea cu calciu si fosfor – in anumite tipuri de rahitism, asa cum este cel hipofosfatemic, medicul poate recomanda suplimente alimentare ce contin aceste doua minerale;
expunerea la soare – vitamina D este sintetizata in piele, atunci cand aceasta este expusa la lumina soarelui; asadar o expunere moderata la soare poate ajuta la cresterea nivelurilor de vitamina D.
ajustarea regimului alimentar – o dieta bogata in calciu, fosfor si vitamina D poate fi de ajutor in tratamentul si prevenirea rahitismului;
tratament chirurgical – in cazurile severe, cand deformarile osoase sunt pronuntate, poate fi necesara chirurgia.
kinetoterapia – este o forma de terapie concentrata pe miscare. Pentru copiii cu rahitism, kinetoterapia poate ajuta la intarirea muschilor si la imbunatatirea coordonarii, ceea ce este deosebit de important pentru sustinerea oaselor. Exercitiile pentru rahitism sunt personalizate, pentru a se potrivi nivelului de dezvoltare si capacitatii fizice a copilului, si pot include exercitii de echilibru, de intarire a musculaturii, precum si exercitii pentru imbunatatirea mobilitatii articulare;
exercitii de reeducare respiratorie – sunt tehnici destinate sa imbunatateasca eficienta respiratiei, prin consolidarea muschilor respiratori. La copiii cu rahitism, aceste exercitii pot sprijini functia pulmonara, avand in vedere dificultatile de respiratie pe care le pot provoca deformarile toracice;
terapia manuala – aceasta metoda terapeutica presupune utilizarea de tehnici manuale, pentru a imbunatati mobilitatea articulara si pentru a reduce durerea. Terapia manuala poate include mobilizari ale articulatiilor, masaj terapeutic si alte tehnici de manipulare, avand ca efect relaxarea muschilor si imbunatatirea circulatiei in zonele afectate;
Kinesio Taping – este o tehnica bazata pe aplicarea de benzi elastice terapeutice (kinesio tape) pe piele, pentru a sustine muschii si articulatiile, fara a restrictiona amplitudinea miscarilor. Kinesio Taping poate contribui la reducerea durerii si la imbunatatirea circulatiei in zona afectata. Desi aceasta abordare terapeutica este adesea utilizata la sportivi, ea poate fi adaptata pentru copiii cu rahitism, pentru a sustine zonele slabite si pentru a facilita efectuarea corecta a miscarilor;
talonete – acestea pot fi utilizate pentru corectarea eventualelor complicatii asociate cu rahitismul, a unei inegalitati de membre sau a unor deformari ale boltei plantare.
👉 Copilul tau are nevoie de KINETOTERAPIE, in cadrul tratamentului pentru rahitism? ADRESEAZA-TE specialistilor Kinetic, pentru a afla care este abordarea terapeutica potrivita.
Profilaxia rahitismului
Programeaza-te
online
Programeaza-te
online
Ai fost deja la noi și ai de programat ședințele de recuperare?
Ai fost deja la noi și ai de programat ședințele de recuperare?
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Kinetic Sport & Medicine in legatura cu serviciile medicale solicitate
Utile
Servicii
Afectiuni adulti
Afectiuni copii
Abonează-te la newsletter pentru a afla noutățile despre serviciile și ofertele noastre.
Ne pare rău :(
Abonarea nu a reușit.
Te rugăm să încerci din nou, acum sau mai târziu.
