15 ianuarie, 2025
×
×
15 ianuarie, 2025
15 ianuarie, 2025
Artrita reactiva este o afectiune inflamatorie a articulatiilor si apare ca raspuns la o infectie din alta parte a corpului, cel mai frecvent in tractul urinar, gastro-intestinal sau respirator. Cunoscuta si sub numele de sindromul Reiter, aceasta forma de artrita poate cauza durere, rigiditate si alte simptome debilitante, care afecteaza calitatea vietii.
Desi artrita reactiva este mai putin cunoscuta decat alte forme de artrita, precum artrita reumatoida sau osteoartrita, intelegerea cauzelor si a optiunilor de tratament este esentiala pentru o gestionare eficienta.
Exploreaza, in continuare, ce declanseaza aceasta afectiune, cum se manifesta si ce optiuni de tratament moderne sunt disponibile. Vom discuta, de asemenea, despre masurile preventive si despre cum pacientii pot duce o viata activa si echilibrata, in ciuda diagnosticului.
Artrita reactiva este o patologie inflamatorie care afecteaza articulatiile si apare ca raspuns la o infectie preexistenta, din alta parte a corpului. Aceasta este clasificata drept o artrita autoimuna, deoarece sistemul imunitar reactioneaza excesiv, afectand propriile tesuturi articulare. Artrita reactiva nu este cauzata de infectia directa a articulatiei, ci de raspunsul sistemului imunitar la prezenta microorganismelor in alte regiuni ale corpului.
Caracteristica pentru aceasta boala este aparitia simptomelor inflamatorii la una sau mai multe articulatii, cel mai frecvent la genunchi, glezne, picioare sau chiar in articulatiile coloanei vertebrale. Pe langa manifestarile articulare, artrita reactiva poate afecta si alte organe, provocand conjunctivita (inflamatia ochilor), uretrita (inflamatia uretrei) sau leziuni cutanate, ceea ce o diferentiaza de alte forme de artrita.
Boala este mai frecvent intalnita la adultii cu varsta cuprinsa intre 20 si 40 de ani, iar barbatii au un risc mai mare de a dezvolta artrita reactiva asociata infectiilor urogenitale. Cu toate acestea, artrita reactiva poate aparea la orice persoana expusa infectiilor care o pot declansa.
Exista mai multe forme si tipuri de artrita care pot afecta adultii; descopera poliartrita reumatoida, cauzele sale, modul de manifestare si optiunile de tratament disponibile, pentru a incetini evolutia bolii si a pastra calitatea vietii pacientului.
Artrita reactiva este declansata de anumite infectii bacteriene care afecteaza, de obicei, tractul urinar, sistemul digestiv sau tractul respirator. Cele mai frecvente bacterii asociate cu aceasta afectiune includ:
Infectiile urinare si genitale: infectiile cu Chlamydia trachomatis sunt adesea asociate cu artrita reactiva. Acestea sunt transmise sexual si pot ramane asimptomatice pana cand apar complicatiile inflamatorii.
Infectiile gastrointestinale: consumul de alimente sau apa contaminata poate duce la infectii bacteriene cu Salmonella, Shigella, Campylobacter sau Yersinia. Aceste infectii provoaca, de obicei, gastroenterita acuta, dar pot declansa si artrita reactiva, la anumite persoane.
Infectiile respiratorii: infectiile cauzate de bacterii precum Chlamydia pneumoniae sau Mycoplasma pneumoniae pot fi, de asemenea, asociate cu artrita reactiva, desi mai rar decat infectiile urogenitale sau gastrointestinale.
In general, predispozitia genetica joaca un rol important in aparitia artritei reactive. Persoanele care prezinta antigenul HLA-B27 au un risc crescut de a dezvolta aceasta boala, dupa expunerea la infectiile mentionate. Este important de subliniat ca nu toti cei care trec prin astfel de infectii vor dezvolta artrita reactiva; factorii genetici si raspunsul imun individual joaca un rol esential in acest proces.
Artrita reactiva este rezultatul unui raspuns imun exagerat al organismului, in urma unei infectii. Desi infectia initiala are loc intr-o alta parte a corpului, cum ar fi tractul gastrointestinal, urinar sau respirator, sistemul imunitar reactioneaza intr-un mod disproportionat, atacand nu doar microorganismele patogene, ci si propriile tesuturi. Aceasta reactie inflamatorie afecteaza in mod special articulatiile, declansand simptome caracteristice artritei reactive.
Mecanismul exact prin care infectia determina inflamatia articulatiilor nu este pe deplin inteles, dar se crede ca antigenii bacterieni pot persista in organism chiar si dupa ce infectia initiala a fost eliminata. Acesti antigeni pot interactiona cu anumite celule ale sistemului imunitar, declansand o reactie inflamatorie care se raspandeste la nivelul articulatiilor. In plus, sistemul imunitar poate confunda proteinele bacteriene cu proteinele proprii ale organismului, ducand la o reactie autoimuna.
Inflamatia articulatiilor poate fi agravata de prezenta anumitor factori genetici, cum ar fi antigenul HLA-B27, care este frecvent intalnit la pacientii cu artrita reactiva. Aceasta explica de ce nu toate persoanele care sufera de o infectie asociata vor dezvolta artrita reactiva. Sistemul imunitar al fiecarei persoane raspunde diferit la infectii, iar predispozitia genetica joaca un rol semnificativ in modul in care se manifesta aceasta afectiune.
Mai multi factori pot contribui la aparitia artritei reactive, crescand probabilitatea ca o persoana sa dezvolte aceasta afectiune, dupa o infectie. Printre cei mai importanti factori de risc se numara:
Predispozitia genetica: antigenul HLA-B27 este asociat cu un risc crescut de artrita reactiva. Aproximativ 50-80% dintre persoanele care dezvolta aceasta boala au acest marker genetic. Persoanele care prezinta HLA-B27 tind sa aiba simptome mai severe si o durata mai lunga a bolii.
Infectiile recente: o istorie recenta de infectii bacteriene este un factor major de risc. Infectiile gastrointestinale (cum ar fi cele cauzate de Salmonella sau Campylobacter), infectiile urogenitale (de exemplu, Chlamydia trachomatis) sau infectiile respiratorii (Mycoplasma pneumoniae) sunt, in mod frecvent, declansatoare.
Varsta: artrita reactiva este mai frecventa la adultii tineri, in special la persoanele cu varsta cuprinsa intre 20 si 40 de ani. Cu toate acestea, afectiunea poate aparea si la alte grupe de varsta, in functie de expunerea la infectii.
Sexul: barbatii sunt mai predispusi sa dezvolte artrita reactiva cauzata de infectii urogenitale, in timp ce femeile si barbatii au rate similare de aparitie a bolii, in cazul infectiilor gastrointestinale.
Starea generala de sanatate: un sistem imunitar slabit sau alte afectiuni inflamatorii preexistente pot creste riscul de aparitie a artritei reactive, deoarece organismul poate fi mai susceptibil la raspunsuri imune anormale.
In aceasta forma de artrita, simptomele nu se limiteaza la afectarea articulatiilor; desi artrita picioarelor este cea mai comuna forma de manifestare, exsta un cumul de semne care contribuie la orientarea corecta a diagnosticului.
Durere articulara: pacientii resimt dureri care pot varia de la moderate la severe. Articulatiile cel mai frecvent implicate sunt genunchii, gleznele si articulatiile de la nivelul picioarelor.
Rigiditate: articulatiile afectate pot deveni rigide, mai ales dimineata sau dupa perioade de inactivitate. Aceasta rigiditate se poate ameliora partial, pe parcursul zilei.
Umflaturi si caldura locala: inflamatia poate cauza umflaturi vizibile, iar pielea de deasupra articulatiei afectate poate fi calda, la atingere.
Durere in zona calcaiului sau a tendonului achilian: inflamatia poate afecta si zonele in care tendoanele se ataseaza de oase, cum ar fi la nivelul calcaiului, ceea ce duce la dificultati de mers. Descopera si alte cauze ale durerii de calcai, cum se poate realiza un diagnostic diferential si ce optiuni de tratament exista.
Aceste manifestari articulare sunt adesea asimetrice, ceea ce inseamna ca pot aparea pe o parte a corpului, afectand doar anumite articulatii.
Artrita reactiva nu afecteaza doar articulatiile; simptomele extra-articulare pot aparea in diverse parti ale corpului, fiind adesea indicii importante in diagnosticare. Printre cele mai frecvente simptome extra-articulare se numara:
Conjunctivita: inflamatia conjunctivei (stratul subtire care acopera albul ochilor) este un simptom frecvent. Aceasta poate cauza roseata, disconfort ocular si sensibilitate la lumina.
Inflamatia uretrei (uretrita): uretrita poate cauza simptome precum senzatia de arsura la urinare sau o nevoie crescuta de a urina. Aceasta apare frecvent in cazul infectiilor urogenitale care declanseaza artrita reactiva.
Eruptii cutanate: uneori, pacientii dezvolta leziuni cutanate specifice, cunoscute sub numele de keratoderma blenorrhagicum. Acestea sunt mici zone de piele ingrosata, de obicei, pe talpi sau palme, care pot semana cu vezicule sau leziuni psoriazice.
Simptome gastrointestinale: in unele cazuri, pacientii pot raporta diaree sau dureri abdominale, cauzate de infectia initiala.
Artrita reactiva poate fi confundata cu alte tipuri de artrita, precum artrita reumatoida sau artrita psoriazica. Cu toate acestea, exista cateva caracteristici care ajuta la diferentiere:
Istoricul infectiei recente: prezenta unei infectii bacteriene recente (urogenitala, gastrointestinala sau respiratorie) este un indicator cheie.
Localizarea asimetrica a simptomelor: spre deosebire de artrita reumatoida, care afecteaza, de obicei, articulatiile in mod simetric, artrita reactiva tinde sa fie asimetrica.
Implicarea structurilor extra-articulare: conjunctivita, uretrita sau leziunile cutanate sunt mai frecvente in artrita reactiva decat in alte forme de artrita.
Testele de sange si markerii genetici: prezenta antigenului HLA-B27 poate sustine diagnosticul de artrita reactiva, mai ales in absenta altor afectiuni inflamatorii.
Prin evaluarea atenta a simptomelor si a istoricului medical, medicul poate stabili un diagnostic precis si poate diferentia artrita reactiva de alte boli reumatologice. Afla mai multe informatii despre spondilita anchilozanta, o alta patologie articulara care afecteaza coloana vertebrala.
Cum este diagnosticata artrita reactiva?
Diagnosticul artritei reactive incepe cu o evaluare detaliata, realizata de medic si bazata pe anamneza si examinarea clinica. Elementele cheie ale acestui proces includ:
Antecedente de infectii recente: medicul va intreba daca pacientul a avut in ultimele 4-6 saptamani o infectie bacteriana, cum ar fi o infectie urinara (de exemplu, cu Chlamydia), gastrointestinala (de exemplu, cu Salmonella, Shigella ori Campylobacter) sau respiratorie.
Descrierea simptomelor articulare si extra-articulare: pacientul trebuie sa descrie simptomele resimtite, inclusiv durerea, rigiditatea si umflaturile articulatiilor, dar si posibilele simptome asociate, cum ar fi conjunctivita, simptomele urogenitale sau eruptiile cutanate.
Examinarea fizica: medicul va examina articulatiile afectate pentru semne de inflamatie (umflare, caldura locala, sensibilitate). De asemenea, se vor evalua alte parti ale corpului, cum ar fi ochii, pielea si zonele genitale, pentru a identifica simptomele extra-articulare.
Consultul initial este esential pentru stabilirea unei suspiciuni clinice si pentru orientarea investigatiilor suplimentare.
Pentru a confirma diagnosticul de artrita reactiva si pentru a exclude alte posibile afectiuni, sunt necesare investigatii suplimentare. Acestea includ:
Markeri inflamatori: viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) si proteina C reactiva (CRP) sunt, de obicei, crescute in artrita reactiva, indicand un proces inflamator activ.
HLA-B27: acest marker genetic este prezent la aproximativ 60-80% dintre pacientii cu artrita reactiva. Prezenta sa poate sustine diagnosticul, mai ales daca exista o suspiciune bazata pe simptome si anamneza.
Hemoleucograma: poate arata leucocitoza (cresterea numarului de leucocite), indicand o infectie sau o inflamatie sistemica.
Analize urinare si cultura de urina: pentru identificarea infectiilor urogenitale, cum ar fi cele cauzate de Chlamydia trachomatis.
Teste de scaun: in caz de antecedente de diaree sau alte simptome gastrointestinale, se pot face analize pentru detectarea bacteriilor precum Salmonella, Shigella sau Campylobacter.
Teste serologice: pot fi folosite pentru detectarea anticorpilor specifici, care indica o infectie bacteriana recenta.
Radiografii: se efectueaza pentru a identifica eventualele modificari articulare specifice artritei reactive, cum ar fi inflamatia articulatiilor sau entezita (inflamatia locului unde ligamentele si tendoanele se ataseaza de oase).
Rezonanta magnetica nucleara (RMN): este indicata mai rar, dar poate fi utila pentru evaluarea detaliata a articulatiilor si a tesuturilor moi afectate, mai ales in cazurile de durere severa sau simptome complexe.
In unele cazuri, medicul poate recomanda aspirarea lichidului dintr-o articulatie afectata, pentru a exclude alte cauze de inflamatie articulara, cum ar fi o infectie directa (artrita septica) sau guta. Lichidul sinovial este analizat pentru a determina numarul de celule albe si prezenta bacteriilor sau a cristalelor.
Prezenta cristalelor in interiorul unei articulatii este un semn inconfundabil de guta. Descopera ce este guta, cum se manifesta si ce optiuni de tratament si preventie exista.
Optiunile de tratament pentru artrita reactiva
Tratamentul artritei reactive urmareste gestionarea infectiei initiale, reducerea inflamatiei, mentinerea functionalitatii articulatiilor si prevenirea recurentelor. Planul terapeutic este personalizat, in functie de severitatea simptomelor si de prezenta altor complicatii.
Primul pas in abordarea artritei reactive este eradicarea infectiei care a declansat reactia imuna. Daca infectia este inca activa, medicul va recomanda tratament cu antibiotice.
Infectii urogenitale: antibioticele precum doxiciclina sau azitromicina sunt frecvent utilizate pentru tratarea infectiilor cu Chlamydia trachomatis.
Infectii gastrointestinale: in cazul bacteriilor precum Salmonella, Shigella sau Campylobacter, antibioticele sunt administrate doar in situatii specifice, cum ar fi o infectie severa sau un sistem imunitar compromis.
Tratamentul cu antibiotice ajuta la prevenirea agravarii infectiei, insa nu influenteaza direct simptomele articulare, care necesita alte strategii terapeutice.
Inflamatia articulatiilor este principalul simptom care necesita tratament, pentru a reduce durerea si a imbunatati functionalitatea. Antiinflamatoarele pentru artrita includ:
AINS (antiinflamatoare nesteroidiene): medicamentele pentru artrita, precum ibuprofenul, naproxenul sau diclofenacul, sunt utilizate pentru reducerea durerii si a inflamatiei. Acestea reprezinta tratamentul de prima linie pentru simptomele acute.
Corticosteroizi: in cazurile in care AINS nu ofera suficienta ameliorare, medicul poate recomanda injectii cu corticosteroizi direct in articulatia afectata sau administrarea orala, pentru o perioada scurta. Aceste medicamente au un efect puternic antiinflamator, dar utilizarea lor pe termen lung este limitata, din cauza potentialelor efecte secundare.
Fizioterapia joaca un rol esential in mentinerea si recuperarea functionalitatii articulatiilor afectate. Protocolul de lucru in artrita include:
Exercitii de mobilitate: acestea ajuta la reducerea rigiditatii articulatiilor si la prevenirea contracturilor musculare.
Intarirea musculaturii: fizioterapia poate include exercitii care intaresc muschii din jurul articulatiilor afectate, asigurand o mai buna sustinere articulara. Exploreaza mai multe informatii despre ce este fizioterapia, in ce consta aceasta si ce beneficii aduce in patologia articulara.
Terapia ocupationala: in cazurile severe, pacientii pot beneficia de ajutor pentru adaptarea activitatilor zilnice, pentru a reduce stresul asupra articulatiilor.
Un program de recuperare bine structurat ajuta pacientii sa-si recastige mobilitatea si sa previna limitarile functionale pe termen lung. Afla mai multe despre programele de recuperare medicala Kinetic!
In formele severe de artrita reactiva sau in cazurile recurente, tratamentele standard pot fi insuficiente, necesitand o abordare mai complexa.
DMARDs (medicamente antireumatice modificatoare de boala): metotrexatul sau sulfasalazina sunt utilizate pentru a controla inflamatia cronica si pentru a preveni deteriorarea articulatiilor. Aceste medicamente sunt, de obicei, prescrise pacientilor care nu raspund la tratamentele conventionale.
Imunosupresoare: in cazurile foarte grave, medicii pot recomanda utilizarea imunosupresoarelor, cum ar fi inhibitorii de TNF-alfa (etanercept, adalimumab), pentru a controla raspunsul imun excesiv. Aceste medicamente sunt utilizate cu precautie, din cauza riscului de efecte secundare semnificative.
Remediile pentru artrita reactiva necesita o abordare multidisciplinara, care sa combine terapia medicamentoasa, fizioterapia si monitorizarea regulata. Scopul consta in reducerea simptomelor, prevenirea complicatiilor si imbunatatirea calitatii vietii pacientilor.
Viata cu artrita reactiva: sfaturi pentru pacienti
Gestionarea artritei reactive implica mai mult decat administrarea medicamentelor. Adaptarea stilului de viata, alegerea unei diete antiinflamatorii si respectarea unui program regulat de controale medicale sunt esentiale pentru mentinerea unei calitati bune a vietii si prevenirea complicatiilor pe termen lung.
Un stil de viata sanatos si o alimentatie echilibrata pot contribui semnificativ la reducerea inflamatiei si la ameliorarea simptomelor artritei reactive. Iata cateva recomandari esentiale:
Adoptarea unei diete antiinflamatorii
Include alimente bogate in omega-3: somonul, macroul, nucile si semintele de in pot ajuta la reducerea inflamatiei.
Consuma legume si fructe proaspete: legumele cu frunze verzi, fructele de padure, avocado si rosiile sunt surse excelente de antioxidanti, care combat inflamatia.
Evita alimentele procesate: alimentele bogate in grasimi trans, zaharuri rafinate si carbohidrati simpli pot exacerba inflamatia.
Redu consumul de alcool si sare: acestea pot agrava retentia de lichide si inflamatia articulara.
Mentinerea unui stil de viata activ
Exercitii fizice moderate: activitatile precum yoga, pilates sau inotul ajuta la mentinerea mobilitatii articulatiilor, fara a le suprasolicita.
Controlul greutatii corporale: mentinerea unei greutati sanatoase reduce stresul asupra articulatiilor afectate.
Gestionarea stresului
Stresul poate agrava simptomele artritei reactive. Practicile precum meditatia, respiratia profunda si tehnicile de relaxare contribuie la reducerea tensiunii si la imbunatatirea starii generale.
Monitorizarea atenta a simptomelor si controalele regulate la medic sunt esentiale pentru prevenirea complicatiilor pe termen lung si mentinerea sanatatii articulare.Gestionarea stresului
Consultatii medicale periodice: vizitele regulate la reumatolog sau la medicul de familie permit ajustarea tratamentului in functie de evolutia bolii. Medicul poate recomanda schimbarea dozelor de medicamente sau introducerea unor terapii suplimentare, daca simptomele se agraveaza.
Monitorizarea semnelor de complicatii: este important ca pacientii sa fie atenti la simptome precum durerea persistenta, rigiditatea sau inflamatia care nu raspunde la tratament. Acestea pot indica complicatii precum afectarea pe termen lung a articulatiilor sau alte probleme sistemice.
Investigatii periodice: medicul poate solicita teste de sange, pentru monitorizarea inflamatiei si a functiei organelor, sau imagistica medicala (radiografii, RMN), pentru evaluarea starii articulatiilor.
Vaccinari si preventia infectiilor: deoarece artrita reactiva este asociata cu infectiile bacteriene, pacientii ar trebui sa fie la zi cu vaccinurile si sa ia masuri preventive pentru a evita noi infectii.
Artrita reactiva poate fi o provocare semnificativa, dar, cu o intelegere corecta a cauzelor, a simptomelor si a optiunilor de tratament, pacientii pot gestiona eficient aceasta afectiune. Colaborarea cu un specialist, precum un reumatolog sau un medic de familie, este esentiala pentru un plan de tratament personalizat si pentru prevenirea complicatiilor pe termen lung. Prin educatie, preventie si sprijin medical adecvat, pacientii pot depasi impactul artritei reactive si pot trai o viata de calitate. Daca te confrunti cu simptomele acestei afectiuni, nu ezita sa ceri ajutor medical – interventia la timp face diferenta.
Surse:
https://versusarthritis.org/about-arthritis/conditions/reactive-arthritis/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/reactive-arthritis/symptoms-causes/syc-20354838
https://www.nhs.uk/conditions/reactive-arthritis/
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/arthritis/reactive-arthritis
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/reactive-arthritis-reiters-syndrome
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499831/
https://www.cedars-sinai.org/health-library/diseases-and-conditions/r/reactive-arthritis-reiters-syndrome.html
https://www.niams.nih.gov/health-topics/reactive-arthritis
https://emedicine.medscape.com/article/331347-overview
Programeaza-te
online
Programeaza-te
online
Ai fost deja la noi și ai de programat ședințele de recuperare?
Ai fost deja la noi și ai de programat ședințele de recuperare?
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Kinetic Sport & Medicine in legatura cu serviciile medicale solicitate
Utile
Servicii
Afectiuni adulti
Afectiuni copii
Abonează-te la newsletter pentru a afla noutățile despre serviciile și ofertele noastre.
Ne pare rău :(
Abonarea nu a reușit.
Te rugăm să încerci din nou, acum sau mai târziu.
