Menu
×
×
Potrivit statisticilor, guta este una dintre cele mai frecvente forme de artrita la nivel mondial si afecteaza, deopotriva, barbatii si femeile, dar apare mai frecvent dupa varsta de 40 de ani.
De asemenea, se estimeaza ca incidenta gutei este in continua crestere in Europa, in special din cauza cresterii prevalentei factorilor de risc precum obezitatea, diabetul, hipertensiunea si consumul excesiv de alcool.
In cele ce urmeaza, exploram impreuna cauzele si simptomele gutei, dar si metodele de diagnostic si tratament existente.
Guta, cunoscuta si sub denumirea populara de podagra, este o afectiune inflamatorie a articulatiilor, care apare atunci cand nivelul de acid uric din sange este prea ridicat. Acidul uric este o substanta produsa atunci cand corpul descompune purinele, un tip de substante gasite in numeroase alimente, cum ar fi carnea rosie, fructele de mare si bauturile alcoolice.
O cantitate prea mare de acid uric in sange poate duce la formarea de cristale de urat, care se acumuleaza la nivelul articulatiilor si provoaca inflamatie, durere si disconfort.
Tratamentul gutei poate include medicamente pentru reducerea inflamatiei si a durerii, precum si modificari ale stilului de viata, cum ar fi reducerea consumului de alimente bogate in purine si a consumului de alcool.
Purinele sunt compusi organici heterociclici, care contin un ciclu de azot si mai multe grupari functionale. Acestea se gasesc in mod natural in ADN si ARN si sunt esentiale pentru producerea de energie in organismele vii. De asemenea, purinele se gasesc si intr-o varietate de alimente, cum ar fi carnea, pestele, fasolea, mazarea si unele legume.
O cantitate moderata de purine in alimentatie este benefica pentru sanatate, dar consumul excesiv poate duce la acumularea de acid uric in sange si aparitia unor afectiuni, asa cum este guta.
Factorul declansator principal al gutei este reprezentat de cresterea nivelului seric de acid uric peste limita normala. Acest lucru se poate intampla, insa, in mai multe situatii:
dieta bogata in purine – alimentele care au un continut ridicat de purine, precum carnea rosie, organele de animale, fructele de mare si bauturile alcoolice, pot duce la cresterea nivelului de acid uric din sange;
influenta factorilor genetici – exista unele afectiuni ereditare (de exemplu, hiperuricemia familiala) care pot duce la acumularea excesiva de acid uric in sange;
consumul excesiv de alcool – alcoolul poate interfera cu procesul de eliminare a acidului uric din organism si poate duce la cresterea concentratiei serice de acid uric;
tulburarile metabolice – diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala si sindromul metabolic sunt afectiuni care pot contribui la aparitia gutei;
administrarea anumitor medicamente – unele medicamente, cum ar fi diureticele, imunosupresoarele sau acidul acetilsalicilic, pot creste nivelul de acid uric din sange si pot favoriza aparitia gutei;
insuficienta renala – pacientii care sufera de insuficienta renala pot metaboliza insuficient acidul uric, ceea ce poate duce la acumularea acestuia si la declansarea unei crize de guta.
Un pacient diagnosticat cu guta poate avea drept cauze declansatoare una sau mai multe dintre situatiile expuse anterior, ceea ce va influenta si tratamentul ce urmeaza a fi administrat, conform schemei recomandate de catre medicul specialist.
Pe langa cauzele descrise anterior, exista cativa factori pe care medicul specialist ii va lua in calcul, inaintea stabilirii diagnosticului de guta. Acestia pot creste riscul de a dezvolta aceasta afectiune sau pot accentua manifestarile gutei.
Astfel, printre factorii de risc ai gutei, se numara urmatorii:
varsta – riscul de a dezvolta guta creste odata cu inaintarea in varsta;
sexul – barbatii sunt mai predispusi la aparitia gutei decat femeile, in special dupa varsta de 30 de ani;
obezitatea – poate creste nivelul de acid uric din sange prin mai multe mecanisme. In primul rand, este important de mentionat ca tesutul adipos in exces poate stimula productia de acid uric si, in acelasi timp, poate reduce excretia acestuia prin urina. De asemenea, obezitatea poate duce la rezistenta la insulina, care poate creste concentratia serica de acid uric. In plus, obezitatea poate agrava simptomele gutei, prin cresterea stresului mecanic asupra articulatiilor, ceea ce poate duce la inflamatie si durere locala;
regimul alimentar extrem – dietele cu un continut caloric redus drastic pot favoriza cresterea concentratiei serice de acid uric;
deshidratarea severa – poate fi cauzata de o varietate de factori, cum ar fi consumul insuficient de apa, transpiratia excesiva sau diareea;
intoxicatia cu plumb (saturnismul) – poate fi cauzata de consumul alimentelor si bauturilor contaminate cu plumb (apa din conducte vechi sau vopseaua deteriorata de pe vasele de gatit), expunerea la praf sau fum de plumb la locul de munca (lucratorii din industria metalurgica sau din fabricile de baterii si acumulatoare) sau inhalarea de vapori de plumb (de exemplu, persoanele care lucreaza cu vopsea sau alte substante care contin plumb).
Guta este o afectiune care evolueaza lent, iar simptomele pot aparea dupa luni sau chiar ani de la debut. Cu toate acestea, la pacientii care prezinta o crestere brusca a valorii serice a acidului uric, prima criza de guta acuta (atacul de guta) poate surveni mult mai devreme decat in mod obisnuit.
Exista patru stadii principale ale gutei, fiecare avand propriile caracteristici: hiperuricemia asimptomatica, guta acuta, guta intercritica, respectiv guta cronica. La aceste stadii, se mai adauga si notiunea de pseudoguta, o afectiune ce poate fi confundata, cu usurinta, cu guta, dar care are alte cauze declansatoare.
In aceasta faza, pacientul nu prezinta simptome. Cristalele de acid uric se acumuleaza in jurul articulatiilor, dar nu provoaca inca durere sau inflamatie. Acest stadiu poate dura ani de zile si poate trece neobservat, in lipsa investigatiilor specifice.
Daca boala este depistata in aceasta faza, tratamentul presupune, in general, ajustarea regimului alimentar, astfel incat aportul de alimente bogate in purine sa fie cat mai redus.
Artrita gutoasa este etapa in care simptomele incep sa apara. Principalele simptome sunt reprezentate de durere si inflamatie la nivelul articulatiilor. Guta acuta poate dura cateva zile pana la cateva saptamani. In cazurile severe, poate fi necesara spitalizarea si administrarea unui tratament cu medicamente antiinflamatoare.
Dupa faza acuta, simptomele se pot ameliora complet, dar exista riscul de recidiva, in special daca nu sunt luate masuri terapeutice adecvate. In aceasta faza, pacientul poate avea un nivel ridicat de acid uric in sange, dar fara sa prezinte simptome.
In cazul in care guta nu este tratata, intervalele de timp dintre crizele acute ajung sa fie tot mai reduse, iar simptomele din ce in ce mai accentuate.
Dupa faza acuta, simptomele se pot ameliora complet, dar exista riscul de recidiva, in special daca nu sunt luate masuri terapeutice adecvate. In aceasta faza, pacientul poate avea un nivel ridicat de acid uric in sange, dar fara sa prezinte simptome.
Guta cronica este cel mai sever stadiu al gutei. In aceasta faza, pacientul are simptome constante (dureri articulare, deformarea articulatiilor, inflamatie locala). Apar formatiunile numite tofi gutosi, care sunt cristale de acid uric de dimensiuni mari, de obicei, la articulatiile degetelor, la nivelul urechilor sau al axilei.
In cazurile severe, tofii gutosi pot fi indepartati chirurgical. In plus, in faza cronica a gutei, pot aparea leziuni ale articulatiilor si ale tesuturilor adiacente, dar si complicatii la nivel renal.
Pseudoguta, cunoscuta si sub denumirea de condrocalcinoza articulara, este o afectiune medicala cauzata de depozitarea de cristale de pirofosfat de calciu in tesuturile articulare, ceea ce duce la inflamatie si durere. Aceasta afectiune este numita pseudoguta, deoarece simptomele sale seamana cu cele ale gutei, dar nu este provocata de cristale de acid uric, ca in cazul gutei.
Simptomele pseudogutei includ durere, edem si rigiditate la nivelul articulatiei afectate, care pot fi agravate de miscare sau prin aplicarea de presiune. De asemenea, pot aparea roseata si caldura locala in zona articulatiei respective.
Simptomele gutei pot debuta brusc si pot evolua rapid, in decurs de cateva ore sau pot creste in intensitate pe parcursul catorva zile. Manifestarile gutei pot varia de la usoare pana la severe si pot include:
durere intensa – guta poate cauza dureri severe, in special in articulatia de la baza degetului mare de la picior, dar poate afecta si alte articulatii. Durerea poate fi descrisa ca o senzatie de arsura sau de intepatura si poate fi mai accentuata pe timpul noptii;
edem – articulatiile afectate de guta pot deveni umflate;
eritem local – tegumentul capata o culoare rosiatica;
sensibilitate la atingere;
senzatie de caldura – zonele inflamate sunt, de obicei, mai calde la atingere;
reducerea mobilitatii – din cauza durerii si a inflamatiei, articulatiile afectate pot fi mai putin mobile sau chiar isi pot pierde complet mobilitatea;
prurit – pacientii diagnosticati cu guta pot resimti mancarimi ale pielii din zona afectata;
febra – in cazuri rare, guta poate provoca febra si o stare generala de rau.
Este important sa te adresezi medicului tau pentru o evaluare medicala daca prezinti simptome ce ar putea indica prezenta gutei, deoarece tratamentul poate ajuta la ameliorarea simptomelor si la prevenirea agravarii acestei afectiuni.
Exista cateva afectiuni care pot fi asemanatoare gutei, in ceea ce priveste simptomele si evolutia clinica, dar care pot avea cauze si tratamente diferite. Acestea sunt reprezentate de catre urmatoarele:
pseudoguta – o afectiune articulara care poate provoca simptome similare gutei, dar care este cauzata de depozite de cristale de pirofosfat de calciu in articulatii, in loc de cristale de acid uric;
artrita reactiva – o forma de artrita care apare ca urmare a unei infectii, de obicei, la nivelul tractului urinar sau al tractului gastro-intestinal. Simptomele pot include durere si inflamatie in articulatii, precum si alte simptome, cum ar fi febra sau durerile abdominale;
artrita psoriazica – este o problema a articulatiilor ce poate aparea la persoanele care sufera de psoriazis, o afectiune a pielii caracterizata prin aparitia de eruptii cutanate rosii si solzoase. Simptomele pot include durere si inflamatie a articulatiilor, precum si alte simptome, cum ar fi edemul la nivelul degetelor;
poliartrita reumatoida – este o afectiune autoimuna care poate provoca inflamatie a articulatiilor, stare generala de oboseala sau febra.
De aceea, este important sa consulti medicul specialist, pentru a obtine un diagnostic corect si un tratament adecvat in cazul oricarei afectiuni articulare, deoarece tratamentele pot fi diferite, in functie de cauza subiacenta a simptomelor.
Daca nu este tratata corespunzator, guta poate conduce la complicatii, inclusiv:
litiaza renala – acidul uric poate forma cristale in rinichi, ceea ce poate duce la aparitia de calculi renali (pietre la rinichi);
leziuni ale articulatiilor – guta poate cauza deteriorarea articulatiilor, care poate duce la deformari sau chiar la pierderea mobilitatii in zona afectata;
tulburari cardiovasculare – pacientii care sufera de guta sunt mai predispusi la dezvoltarea afectiunilor cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea arteriala, insuficienta cardiaca sau accidentul vascular cerebral;
diabet zaharat – guta poate creste riscul de diabet zaharat de tip 2.
Este important sa discuti cu medicul tau despre orice simptome identifici, dar si despre modul in care acestea evolueaza, astfel incat specialistul sa te indrume catre investigatiile necesare si, apoi, sa-ti recomande un plan de tratament corespunzator. In acest fel, vei putea reduce riscul de aparitie a complicatiilor.
Diagnosticul de guta se poate stabili de catre medicul specialist prin utilizarea mai multor metode, care pot include:
istoricul medical al pacientului – medicul va lua in considerare simptomele raportate de pacient si istoricul medical al acestuia pentru a stabili daca exista suspiciunea de guta;
examinarea fizica – medicul poate efectua o examinare generala, pentru a identifica prezenta inflamatiei si localizarea durerii de la nivelul articulatiilor afectate. De asemenea, medicul poate verifica daca exista depozite de cristale de acid uric la nivelul pielii;
analize de laborator – testele de sange pot fi utilizate pentru a masura nivelul de acid uric din sange, care este peste valorile normale, la pacientii cu guta. De asemenea, medicul poate solicita teste de sange care indica prezenta inflamatiei (VSH, fibrinogen, proteina C reactiva), dar si analize specifice altor afectiuni asociate cu guta. In plus, analizele de urina pot oferi informatii importante, atunci cand guta este diagnosticul prezumtiv;
analiza lichidului sinovial – medicul poate extrage o proba din lichidul din interiorul articulatiei afectate, pentru a verifica prezenta cristalelor de acid uric;
investigatii imagistice – testele de imagistica medicala, precum radiografiile sau sonografia, pot fi utilizate pentru a vizualiza structura si starea articulatiilor afectate.
De regula, diagnosticul de guta se bazeaza pe combinatia de mai multe dintre aceste metode de evaluare. Nu este obligatoriu ca fiecare pacient sa treaca prin toate aceste investigatii, in vederea stabilirii unui diagnostic, insa medicul specialist este cel in masura sa decida care sunt metodele de diagnostic necesare pentru fiecare pacient in parte.
Valorile normale ale concentratiei serice de acid uric pot varia, in functie de laboratorul care efectueaza analiza, de metoda de masurare, precum si de varsta, sex si alti factori individuali ai pacientului. In general, valorile normale ale acidului uric sunt considerate a fi:
pentru barbati – intre 1 si 7,0 mg/dL (miligrame per decilitru);
pentru femei – intre 1 si 6,0 mg/dL.
Este important de retinut ca valorile ridicate ale acidului uric pot fi asociate cu aparitia gutei, dar si cu riscul crescut de aparitie a calculilor renali, in timp ce valorile scazute pot fi asociate cu boli hepatice sau renale. Prin urmare, daca valorile acidului uric sunt anormale, este recomandat sa consulti medicul, pentru evaluare si diagnostic.
Principalul obiectiv al tratamentului pentru guta este de a reduce simptomele acute ale bolii, cum ar fi durerea, inflamatia si roseata, si de a preveni aparitia episoadelor recurente de guta, prin reducerea nivelului de acid uric din sange. Altfel spus, tratamentul gutei este atat unul simptomatic, cat si unul menit sa combata cauzele care au condus la aparitia acestei afectiuni.
Exista mai multe clase de medicamente ce pot fi cuprinse in schema de tratament pentru guta. Acestea includ:
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) – aceste medicamente ajuta la reducerea inflamatiei si a durerii asociate gutei. Antiinflamatoarele utilizate cel mai frecvent sunt reprezentate de ibuprofen, naproxen si diclofenac. Ele se pot administra fie pe cale orala, fie topic, pacientii putand aplica pe articulatii medicamente antiinflamatoare sub forma de unguent pentru guta;
colchicina – aceasta substanta este utilizata pentru a reduce inflamatia si durerea asociate gutei si poate fi administrata atat pentru tratamentul crizelor acute, cat si pentru preventia recurentelor. Totusi, poate provoca efecte secundare gastrointestinale, cum ar fi diareea;
corticosteroizi (prednison, metilprednisolon) – sunt utilizati, in general, pentru tratarea simptomelor moderate pana la severe ale gutei si pot fi administrate oral sau pe cale injectabila;
inhibitori ai xantinoxidazei (allopurinol, febuxostat) – ajuta la reducerea nivelului de acid uric din sange si actioneaza prin blocarea enzimei xantinoxidaza, implicata in producerea acidului uric;
agenti uricozurici – sunt medicamente care elimina acidul uric din organism prin excretie pe cale urinara. Aceste medicamente sunt utilizate, in general, in cazurile in care nivelul de acid uric din organism este prea ridicat sau la pacientii care nu tolereaza inhibitorii xantinoxidazei.
Este important sa discuti cu medicul tau despre optiunile de tratament si sa urmezi recomandarile sale privind administrarea acestor medicamente pentru guta. De asemenea, daca, pe parcursul tratamentului, ajungi sa te confrunti cu reactii adverse ale tratamentului medicamentos, comunica-i acest lucru medicului specialist, astfel incat acesta sa ajusteze dozele sau sa modifice schema terapeutica.
Pacientii diagnosticati cu guta ar trebui sa urmeze un regim alimentar specific, care sa ajute la reducerea nivelului de acid uric din organism si la prevenirea simptomelor, precum durerea si inflamatia. Iata cateva reguli alimentare importante pe care ar trebui sa le urmeze pacientii cu guta:
limitarea consumului de purine – alimentele bogate in purine sunt reprezentate de organe animale (cum ar fi rinichiul, ficatul si creierul), carnea rosie, fructe de mare, sardine, sparanghel si ciuperci. Este important sa consumi cu prudenta aceste alimente si, atunci cand este posibil, sa le inlocuiesti cu alimente cu un continut scazut sau moderat de purine;
consumul prioritar de alimente cu continut scazut sau moderat de purine – in general, legumele si fructele au o concentratie scazuta de purine si ar trebui sa constituie o parte importanta a regimului alimentar al pacientilor cu guta. In plus, cerealele integrale, produsele lactate cu un continut scazut de grasimi si carnea slaba (cum ar fi puiul si curcanul) sunt, de asemenea, recomandate;
hidratarea adecvata – se recomanda consumul a cel putin 2-3 litri de apa pe zi si evitarea bauturilor carbogazoase si alcoolice;
evitarea alimentelor procesate si a celor cu continut ridicat de zahar – acestea pot creste nivelul de acid uric din organism si pot agrava simptomele gutei;
mentinerea unei greutati corporale adecvate – persoanele supraponderale au un risc mai mare de a dezvolta guta, deoarece excesul de greutate poate creste nivelul de acid uric din organism.
Pentru prevenirea aparitiei sau a recidivei gutei, exista cateva metode eficiente care pot fi urmate, printre care se numara:
modificarea stilului de viata – pierderea in greutate (atunci cand este necesar), adoptarea unei diete sanatoase si echilibrate, limitarea consumului de alcool si evitarea alimentelor bogate in purine sunt reguli de baza pe care ar trebui sa le urmezi, daca suferi de guta;
consumul adecvat de lichide – apa poate ajuta la diluarea acidului uric din sange si la eliminarea sa mai eficienta din organism;
evitarea factorilor declansatori – pentru multi pacienti, anumiti factori precum stresul, lipsa de somn sau o anumita dieta pot declansa episoade de guta. Evitarea acestor factori poate ajuta la prevenirea aparitiei gutei sau a recidivelor;
monitorizarea constanta – pentru pacientii cu istoric de guta, monitorizarea regulata a nivelului seric de acid uric si evaluarea periodica a starii de sanatate pot ajuta la prevenirea recidivelor si la depistarea precoce a oricarei complicatii.
In concluzie, diagnosticul de guta poate fi stabilit prin combinarea istoricului medical al pacientului cu examenul fizic si rezultatele celorlalte investigatii medicale. Este important sa acorzi atentie simptomelor si sa discuti cu medicul tau daca ai orice ingrijorari cu privire la sanatatea articulatiilor sau a starii tale generale.
Tehnologie Kinetoterapie
Tehnologie Fizioterapie
Programeaza-te
online
Programeaza-te
online
Ai fost deja la noi și ai de programat ședințele de recuperare?
Ai fost deja la noi și ai de programat ședințele de recuperare?
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Kinetic Sport & Medicine in legatura cu serviciile medicale solicitate
Utile
Servicii
Afectiuni adulti
Afectiuni copii
Abonează-te la newsletter pentru a afla noutățile despre serviciile și ofertele noastre.
Ne pare rău :(
Abonarea nu a reușit.
Te rugăm să încerci din nou, acum sau mai târziu.
