Artroza sau osteoartrita este cea mai frecventa forma de artrita. Exista mai mult de 100 de tipuri diferite de artrita, cu diferite cauze si metode de tratament. Artroza mai este cunoscuta si sub numele de reumatism degenerativ, fiind una dintre cele mai frecvente afectiuni articulare, cu efecte invalidante. Artroza poate afecta orice articulatie, insa se constata o incidenta crescuta la nivelul articulatiilor genunchilor, soldurilor si umerilor, ca urmare a presiunii crescute, exercitate la nivelul acestora, in timpul mersului si in desfasurarea activitatilor de zi cu zi.
Artroza este artropatia cu cea mai mare incidenta in randul persoanelor de peste 55 de ani, iar perspectiva confirma existenta tuturor factorilor pentru ca numarul persoanelor care sufera de artroza sa creasca, simultan cu amplificarea severitatii acestei afectiuni, fapt ce reprezinta o problema serioasa de sanatate publica, mai ales daca este luata in calcul componenta invalidanta, prin limitarea capacitatii de miscare a celor care sufera de aceasta afectiune. Trebuie remarcat faptul ca, desi este vorba despre o suferinta frecventa, cauzele exacte si modul de evolutie nu sunt complet clarificate.
In esenta, este o uzura profunda a cartilajului articular. Tesutul cartilaginos se gaseste in organism sub forma diferitelor piese cartilaginoase si, impreuna cu tesutul osos, formeaza aparatul locomotor. Orice piesa cartilaginoasa are la suprafata o membrana conjunctiva, numita pericondru, care asigura cresterea in grosime si hranirea cartilajului. Principalele functii sunt cea mecanica, de absorbtie a socurilor si cea de alunecare, facilitand miscarea oaselor in cadrul unei articulatii. Cartilajele articulare sunt un tesut viu, fara vase de sange si fara nervi, alunecos, cu grosimea de 2-3 mm, permitand miscarea lina a articulatiilor.
Trebuie mentionata si functia metabolica a cartilajului, acesta fiind un depozit de minerale (sulf si sodiu), iar starea sa este un indicator sensibil al tulburarilor metabolismului proteinelor, mineralelor si vitaminelor.
Cartilajul articular are capacitatea de a se regenera, dar, din cauze multiple, echilibrul dintre procesele de formare a celulelor cartilaginoase si degenerative se strica, iar acestea devin ireversibile si evolueaza. Fenomenul are loc atunci cand celulele cartilaginoase (condrocitele) sunt mai putin numeroase, mai putin active sau nu au la dispozitie materialele necesare producerii componentelor de cartilaj (colagen si proteoglicani) sau cand acestea din urma sunt distruse de actiunea unor enzime (asa cum se intampla in cazul unor afectiuni autoimune care afecteaza articulatiile). Procesul, chiar daca este lent, duce la transformarea cartilajului dintr-o structura neteda si elastica intr-una fisurata, ulcerata si rigida. Concomitent cu erodarea cartilajului articular, se produc hipertrofia osului (osteofite) si scleroza subcondrala, precum si modificari de tip inflamator ale membranei sinoviale (care captuseste cartilajul) si capsulei articulare.
Exista o serie de factori de risc care pot favoriza apartitia artrozei. Acestia sunt:
La acestea, se adauga unele afectiuni care implica sangerari in apropierea unei articulatii (traumatismele sau afectiunile preexistente, cum este cazul hemofiliei) si care pot declansa artroza sau pot agrava boala. De asemenea, persoanele care au in familie cazuri de artroza ar putea avea un risc suplimentar de a face aceasta afectiune articulara. Osteoartrita tinde sa apara in cazul persoanelor care mostenesc defecte genetice ale articulatiilor.
Risc crescut de a face artroza au si persoanele cu malformatii osoase sau ale cartilajului, dar si cele care prezinta unele afectiuni metabolice, care afecteaza sanatatea cartilajului articular: guta, diabetul, hemocromatoza (o boala ereditara in care organismul absoarbe si stocheaza prea mult fier).
Sunt identificate mai multe tipuri de artroza. In functie de etiologia bolii, exista artroza primitiva, care apare dupa varsta de 55-60 de ani si nu pot fi identificati factorii declansatori, si artroza secundara, care apare la varste mai mici, fiind generata de factori preexistenti (traumatisme, boli sau afectiuni autoimune ori metabolice).
Simptomele se intaleaza lent si, deseori, se intampla sa fie ignorate. Exista si situatii in care simptomele apar brusc sau se amplifica intr-un interval relativ scurt de timp. Chiar daca evolutia bolii nu este rapida, procesele degenerative sunt ireversibile. Exista cateva semne clare ale artrozei. Acestea sunt:
Simptomele acestea nu trebuie ignorate, chiar daca sunt pasagere, iar senzatiile neplacute pot fi suportate. Artroza este o boala evolutiva, iar diagnosticarea corecta si tratamentul adecvat pot incetini evolutia si ameliora o buna parte din aceste simptome care, netratate, se agraveaza.
Un diagnostic corect este primul pas catre un tratament de succes. Pentru a diagnostica artrita, medicul va face anamneza simptomelor, dar poate chestiona pacientul si cu privire la cazuistica bolilor articulare din familie. Descrierea fidela a simptomelor poate fi un pas important in diagnosticarea corecta. Examenul fizic al articulatiilor si investigatiile imagistice (artroscopie, radiografie, RMN, ecografie) pot pune in evidenta gradul de afectare al cartilajului si, in cazuri extreme, frecarea oaselor. Fiind o afectiune progresiva, osteoartrita cuprinde patru stadii, unde stadiul 0 inseamna o articulatie normala, iar gradul 4 descrie artroza severa. Diagnosticata si tratata corect, se poate stabiliza, inainte sa ajunga la forme severe, invalidante.
Unele teste de sange sunt utile pentru diagnostic, mai ales pentru a face diferenta dintre artroza si artrita reumatoida. Uneori, este necesara analiza lichidului sinovial, pentru a se detecta cu precizie care este cauza inflamatiei, mai ales daca se suspecteaza o infectie locala.
Deoarece este o afectiune degenerativa evolutiva, afectiunea netratata se agraveaza treptat si duce la dureri cronice articulare. Pacientii se pot confrunta cu dificultati in desfasurarea activitatilor zilnice, iar durerea, mobilitatea si echilibrul afectate pot creste riscul unor accidente. Statistica arata ca persoanele cu osteoartrita sunt cu 30% mai predispuse sa sufere caderi si prezinta un risc de fractura cu 20% mai mare.
In cazul formelor severe, apar pierderea rapida a cartilajului (condroliza) si osteonecroza (moartea celulelor osoase) care, deseori, necesita interventie chirurgicala pentru a indeparta partile osoase afectate. Stresul repetat la care sunt expuse capetele osoase in absenta cartilajului produce leziuni osoase ce pot duce la microfracturi, sangerari si infectii in interiorul si in jurul articulatiilor, declansand si intretinand procese inflamatorii. O alta complicatie frecventa este pierderea stabilitatii, din cauza afectarii tendoanelor si ligamentelor din jurul articulatiei.
Cartilajul si osul afectate pot produce o presiune anormala asupra unui nerv, ceea ce afecteaza functionarea normala a acestuia si accentueaza durerea, provocand furnicaturi, amorteala sau slabiciune musculara.
Durerea si dificultatile locomotorii pot impinge o persoana catre un stil de viata sedentar, ceea ce poate duce la cresterea in greutate si la riscurile asociate cu obezitatea, pot cauza lipsa somnului, stres emotional nejustificat, depresie si anxietate.
In articulatiile afectate de artroza se produce fenomenul de condrocalcinoza, ca urmare a transferului de cristale de calciu din tesutul osos in cartilage. In plus, cristalele afecteaza cartilajul si sunt cauza unor episoade dureroase severe, asociate cu inflamatii locale. O alta posibila complicatie este formarea unor chisturi in spatele articulatiei genunchiului, cunoscute sub numele de chisturile lui Baker, care pun presiune pe vasele sanguine si afecteaza fluxul normal de sange, ducand la umflaturi si dureri la nivelul picioarelor.
Toate simptomele si dificultatile provocate de artroza afecteaza grav calitatea vietii sociale si de familie.
Nu toate formele de artroza duc la complicatii grave. In unele cazuri, boala stagneaza cu un tratament adecvat, iar simptomele pot fi ameliorate, desi nu exista niciun remediu care sa vindece complet osteoartrita.
Principalele tratamente includ:
Exista anumiti factori de risc care nu pot fi controlati prin masuri de preventie: varsta, mostenirea generica, genul. Pe de alta parte, sunt alti factori care pot contribui la prevenirea instalarii si agravarii artrozei.
Astfel, mentinerea unei greutati normale si practicarea de exercitii fizice, care sa mentina o stare buna a articulatiilor si sa contribuie la tonifierea musculaturii, sunt considerate cele mai bune masuri de preventie pentru aparitia artrozei, mai ales acolo unde riscul este mare.
Dieta echilibrata si sanatoasa, cu focus pe legume si fructe crude, precum si pe surse bune de calciu, care aduc nutrientii necesari pentru cartilagii si oase sanatoase, reprezinta o abordare care previne o multitudine de afectiuni, nu doar pe cele articulare. Monitorizarea glicemiei si mentinerea sub control a diabetului pot preveni formele severe de artroza.
Nu in ultimul rand, se recomanda protejarea articulatiilor expuse la stres, activitati fizice sau sportive intense, dat fiind faptul ca traumatismele articulare sunt una dintre principalele cauze care pot duce la instalarea artrozei. Protejarea nu inseamna eliminarea activitatilor fizice, ci realizarea acestora, mai ales daca sunt mai intense, cu indrumarea unui specialist. Scopul este acela de a efectua o buna incalzire musculara si articulara si o eficienta refacere dupa efort. Persoanele care au predispozitie pentru a face artroza trebuie sa opteze pentru activitati sportive cu un impact redus la nivel articular, cum ar fi inotul sau ciclismul.
Diagnosticarea si tratarea corecta a problemelor articulare, inca de la primele simptome, sunt, de asemenea, o cale foarte buna care poate preveni evolutia spre formele severe ale bolilor articulare, inclusiv artroza. Unii dintre cei mai importanti factori care vor asigura o preventie eficienta este mentinerea unei conditii fizice bune si o musculatura dezvoltata care vor ajuta in sustinerea articulatiilor si imbunatatirea vascularizarii locale.
Statisticile arata ca stilul de viata al omului modern duce la instalarea problemelor articulare la varste din ce in ce mai mici, iar afectarea aparatului locomotor, la modul general, este una dintre cele mai importante cauze care duc la scaderea calitatii vietii si la costuri sociale ridicate.
