Prolapsul organelor pelvine, cunoscut si ca prolaps genital, este un diagnostic mai comun decat ti-ai fi imaginat. Considerat caracteristic la varsta a treia, acest tip de afectiune poate aparea si mai devreme, la femeile de varsta fertila, de pilda. In continuare poti descoperi ce este prolapsul organelor pelvine, care sunt cauzele sale, cum se manifesta si cum poate fi tratat.
Prolapsul organelor pelvine este o afectiune in care muschii pelvisului sunt slabiti si cedeaza la presiunea pelvina crescuta. Consecutiv acestei pierderi a tonicitatii musculaturii pelvine, unul sau mai multe dintre organele pelvine coboara, ajungand ca in cazuri grave sa iasa in afara prin alte organe, sau catre exteriorul corpului.
Musculatura planseului pelvin formeaza o structura similara unei plase care sustine organele pelvine: uterul, vaginul, vezica urinara si rectul. Atunci cand aceasta retea musculara slabeste, organele isi pierd pozitia anatomica normala. In cazurile usoare, se inregistreaza o simpla deplasare in interiorul abdomenului inferior. In cazuri mai severe, organele se extind în afara vaginului si formeaza o umflatura vaginala, vizibila uneori prin orificiul vaginal.
Exista mai multe tipuri de prolaps genital, in functie de zona in care planseul muscular pelvin este slabit, de zona in care se exercita cea mai puternica presiune din zona pelvina si de organele care sunt afectate.
Atunci cand musculatura planseului pelvin este slabita, partea superioara a peretelui vaginal poate cadea in interiorul orificiului vaginal.
Slabirea planseului pelvin in zona dintre vagin si rect poate face ca rectul sa coboare sub forma unei umflaturi care preseaza pe partea posterioara a vaginului.
Slabirea planseului pelvin in partea antero-superioara a vaginului poate face ca vezica urinara sa se deplaseze, presand pe peretele anterior al vaginului. Prolapsul vezical este cea mai frecventa forma de prolaps genital. In multe cazuri, prolapsul de vezica urinara este insotit de uretrocel – o modificare in care si uretra isi schimba pozitia anatomica.
Prolapsul uterin, descris popular si ca uter cazut, uter coborat, uter lasat in jos sau, in cazuri grave, uter iesit afara, apare atunci cand planseul pelvin slabit nu reuseste sa mai sustina uterul care cade in canalul vaginal.
Atunci cand planseul pelvin slabit determina caderea anselor intestinale in interiorul cavitatii pelvine, medicii formuleaza diagnosticul de enterocel. Segmentele de intestin subtire pot presa in partea superioara a vaginului sau in partea posterioara a acestuia.
Prolapsul organelor pelvine afecteaza intre 3 si 11% dintre femei. Mai mult de o treime dintre ele au varste cuprinse intre 60 si 79 de ani, iar mai mult de jumatate au peste 80 de ani. Avand in vedere faptul ca prolapsul organelor pelvine nu determina intotdeauna simptome, este dificil de spus cat de raspandita este afectiunea in populatia generala.
Exista numeroase motive care pot determina slabirea planseului pelvin:
Prolapsul organelor pelvine nu este intotdeauna simptomatic; cel mai adesea, este identificat ca prezenta unui corp strain sau a unei umflaturi in vagin. Aceasta poate determina o senzatie de plenitudine, de presiune sau de disconfort in zona pelvina, dureri in zona lombara, durere in timpul contactului intim si spotting vaginal. Colul uterin coborat nu este intotdeauna un semn de prolaps de organe pelvine.
Pacientele pot observa ca umflatura respectiva se mareste pe parcursul zilei, in timpul tusei sau daca petrec mult timp in picioare. In cazuri grave de vezica urinara cazuta poate fi necesara deplasarea protuberantei respective pentru ca urinarea sa fie posibila. In rectocel poate aparea o umflatura de perineu; de asemenea, in rectocel simptomele pot include dificultati legate de procesul de defecatie, asa cum in cistocel simptomele pot include dificultati de mictiune, golire vezicala incompleta, infectii urinare recurente.
Trebuie mentionat faptul ca simptomele depind de localizarea prolapsului. Medicul trebuie sa fie informat cu precizie despre simptome, pentru a putea identifica punctul de minima rezistenta al planseului pelvin. Incontinenta urinara si fecala pot coexista cu prolapsul organelor pelvine. Atunci cand vine vorba despre durerea pelvina, tratamentul depinde de simptomele asociate; prolapsul organelor pelvine nu este singura cauza a disconfortului.
Muschii pelvieni slabiti sunt dificil de diagnosticat in urma unui examen clinic. Pacienta trebuie sa ii ofere medicului o anamneza completa, care include toate detaliile relevante si sa permita o examinare completa, inclusiv una intravaginala, care ii permite medicului sa palpeze o eventuala modificare in peretele vaginal, caracteristica unui eventual prolaps vaginal.
Este foarte probabil ca, in timpul examinarii, medicul sa iti ceara sa tusesti pentru a putea evalua gradul de extindere a prolapsului. De multe ori, examenul pelvin este suficient pentru diagnosticarea prolapsului organelor pelvine.
Testele suplimentare pe care le-ar putea recomanda medicul includ si:
Multe paciente se gandesc din start la operatia pentru vezica urinara cazuta sau la recuperarea dupa operatia de rectocel, dar exista mai multe optiuni de tratament disponibile, in functie de starea clinica a fiecarei paciente.
Orice interventie chirurgicala implica o serie de riscuri, asadar, medicul va lua în calcul, pentru inceput, masuri mai conservative de a remedia problema.
Tratamentele conservative includ:
Tratamentele chirurgicale raman optiunea corecta in situatiile in care simptomele nu se amelioreaza prin interventii conservative. Ele le sunt recomandate femeilor care nu intentioneaza sa mai aiba copii, deoarece sarcina si nasterea pot determina recurenta prolapsului genital. In prolapsul uterin operatia urmareste fixarea uterului pe peretii cavitatii pelvine, intr-o pozitie care ii impiedica deplasarea in jos.
Exista mai multe tipuri de interventii chirurgicale disponibile pentru corectarea prolapsului organelor pelvine, incadrate in doua categorii majore: interventii obliterante si interventii reconstructive. Interventiile obliterante cos peretii vaginali astfel incat sa impiedice protruzia organelor pelvine; interventiile reconstructive repara zonele deteriorate ale planseului pelvin. In cistocel tratamentul poate viza prevenirea recurentelor infectiilor urinare.
Este posibil ca, in unele situatii, medicul sa recomande si interventii suplimentare; de pilda, uneori poate fi necesara histerectomia totala, pentru a avea acces la planseul pelvin si a putea repara zonele lezate. Tot acum pot fi tratate si alte simptome adiacente, de tipul incontinentei urinare, frecventa in vezica urinara coborata la femei.
Recuperarea dupa operatia de prolaps uterin depinde de detaliile interventiei. In general, activitatile obisnuite pot fi reluate la aproximativ o saptamana postoperator, dar restrictia de a cara greutati mari se mentine cateva luni. In cistocel operatia poate impune adoptarea unor masuri suplimentare legate de sanatatea aparatului urinar.
Multe persoane adreseaza intrebari referitoare la tratamentul naturist pentru vezica urinara cazuta, in incercarea de a preveni o eventuala operatie de cistocel si recuperarea aferenta. Din pacate, nici in rectocel simptomele si tratamentul nu beneficiaza de pe urma interventiilor naturiste, nici in prolapsul uterin tratamentul naturist nu ofera o solutie.
Prevenirea prolapsului organelor pelvine nu este intotdeauna posibil, dar exista si unele obiceiuri sanatoase care pot fi implementate pentru a reduce riscurile de aparitie a acestuia:
Prognosticul in cazul prolapsului organelor pelvine depinde de localizarea acestuia, de cat de pronuntat este si de planurile si priorittatile tale: daca doresti sa mai ai copii, daca doresti sa mai ai posibilitatea de a avea contacte sexuale, daca preferi o interventie mai putin invaziva. Discuta cu mediul despre optiunile de tratament pe care le ai la dispozitie, despre beneficiile fiecareia dintre ele, despre riscurile asociate. Este un exercitiu util care te poate ajuta sa ai asteptari realiste.
In absenta tratamentului, prolapsul organelor pelvine se va agrava, iar simptomele vor deveni mai pronuntate. Una dintre variante este sa monitorizezi cu atentie simptomele si evolutia bolii si sa decizi, impreuna cu medicul, sa intervii doar atunci cand acestea incep sa aiba un impact negativ asupra vietii.
Prolapsul organelor pelvine este un diagnostic relativ frecvent dupa o anumita varsta, dar asta nu inseamna ca nu poti interveni din timp pentru a reduce riscul de aparitie si pentru a combate simptomele. Medicul este cel mai bun partener in acest demers; discuta cu el despre alternativele pe care le ai la dispozitie si despre cum iti poti imbunatati calitatea vietii!
