O entorsa este termenul care defineste o intindere sau o ruptura a ligamentelor unei articulatii. Cele mai frecvente entorse au loc la nivelul gleznei, dar se pot manifesta si la nivelul genunchiului, umarului sau al articulatiilor mainii si degetelor.
Entorsa este diferita de o luxatie, dar si de intinderile musculare, desi termenii sunt deseori confundati. Luxatia este pierderea contactului, la nivelul articulatiei, dintre doua extremitati osoase, ca urmare a deplasarii acestora, in urma unui traumatism osteoarticular, iar intinderea musculara este o leziune la nivelul fibrelor musculare.
Aceste leziuni articulare apar ca urmare a unei miscari bruste, accidentale, cel mai frecvent in timpul mersului sau al activitatilor fizice, cand ligamentele sunt solicitate peste limitele maxime de elasticitate. Severitatea unei entorse poate varia de la o usoara intindere a unui ligament, la ruperea partiala sau completa a acestuia. De asemenea, poate fi vorba de unul sau mai multe ligamente ale unei articulatii. Gravitatea vatamarii depinde de cat de mare este trauma suferita de ligamentele afectate.
Entorsele pot afecta, in principiu, orice articulatie. Cu toate acestea, cel mai des apar la nivelul gleznei si genunchiului.
In ceea ce priveste gradul de afectare, entorsa poate fi usoara, cand sunt afectate doar cateva fibre ale ligamentelor, si moderata sau severa, cand ligamentele sunt afectate in proportie mare sau foarte mare. In aceste din urma situatii, apare si o instabilitate articulara, semn ca ligamentul este afectat si nu mai poate oferi articulatiei sustinerea fiziologica.
Afectarea articulatiei in urma unei entorse are trei grade:
Glezna (articulatia talocrurala) este o articulatie complexa, ce permite miscarea piciorului in toate planurile, cu rol de absorbtie a socurilor si de transmitere a greutatii catre suportul plantar in repaus si in miscare.
Entorsa la nivelul gleznei este cea mai frecventa, iar cel mai des se produce prin inversie. In aceasta situatie, talpa piciorului este adusa in interior, rezultand intinderea sau ruperea ligamentelor din exteriorul gleznei. O forma severa de entorsa implica intinderi ale ligamentelor superioare din exteriorul gambei. Mai rar, se poate produce si entorsa gleznei prin eversie, situatie in care talpa piciorului este fortata spre exterior. In urma acestei miscari dincolo de limitele normale, pot sa apara leziuni ale ligamentelor interioare de la nivelul gleznei.
Genunchiul are patru ligamente principale: doua care ii stabilizeaza fata si spatele si doua ce consolideaza miscarea laterala. Entorsele genunchiului pot afecta unul sau mai multe ligamente. Orice activitate care forteaza genunchiul dincolo de limitele normale de mobilitate poate provoca o entorsa.
Entorse ale genunchiului pot sa apara in timpul exercitiilor fizice, al jocurilor de fotbal, baschet, de obicei, ca urmare a sariturilor, a rasucirii bruste sau a accidentelor rutiere. Aceste leziuni se pot produce si in urma unor lovituri in genunchi sau in partea inferioara a piciorului. Caderea puternica pe genunchi poate provoca, de asemenea, entorse.
Entorsele sunt provocate de accidente, in timpul mersului sau al activitatilor sportive. Mersul pe suprafete neuniforme, aterizarile gresite in urma unor sarituri, mersul pe tocuri pot duce la entorse ale gleznei, iar pivotarile pe un picior genereaza entorse ale genunchiului. Accidentele de bicicleta, dar si cele rutiere pot duce la entorse, uneori severe, iar cazaturile pot cauza inclusiv entorse ale mainii. Unele sporturi, cum sunt schiatul, tenisul, fotbalul, voleiul, baschetul, implica un risc crescut de producere a entorselor la glezna si la genunchi. Un alt factor de risc este pregatirea inadecvata inaintea unui efort fizic.
La copii, ca urmare a proceselor de crestere, se pot produce dezechilibre intre duritatea ligamentelor si capetele oaselor de care se prind acestea, iar articulatiile au un anume grad de instabilitate, ceea ce poate creste riscul producerii acestui tip de leziuni.
Sunt considerati factori de risc: conditiile de mediu (suprafetele alunecoase sau inegale), un echipament nepotrivit si incaltamintea inadecvata, dar si oboseala musculara, care nu mai poate oferi un suport adecvat articulatiei.
Intensitatea simptomelor depinde de gravitatea leziunilor. Primul simptom al unei entorse este durerea, desi senzatia dureroasa poate sa apara si cu o oarecare intarziere dupa producerea leziunii, pentru ca procesul inflamator are nevoie de timp. Nu este exclus ca momentul suprasolicitarii ligamentelor sa nu fie constientizat.
Durerea si sensibilitatea locala, dar si acutizarea senzatiilor dureroase la mobilizarea articulatiei sunt simptome specifice entorselor. Umflarea zonei afectate este, uneori, asociata cu sangerari la nivelul ligamentelor. Sangerarea profunda este asociata cu invinetirea pielii, dar pot trece chiar si 24 de ore pana ce devine evidenta.
Combinatia dintre durere si umflarea articulatiei determina corpul sa protejeze zona lezata, ceea ce duce la dificultati functionale prin autoconservare. Entorsele localizate la glezna sau genunchi sunt asociate cu o capacitate limitata de a misca articulatia, mobilizarea acesteia fiind asociata cu durere intensa.
In unele situatii, toate aceste simptome pot fi asociate cu o senzatie de amorteala, iar in cazul entorselor severe, la momentul produceri, este posibil sa se auda sau sa se simta, la mobilizarea usoara, un clacment articular (o trosnitura).
Examinarea fizica poate pune diagnosticul de entorsa, dar nu poate stabili intotdeauna cu precizie gravitatea acesteia. Circumstantele producerii sunt utile, pentru ca pot indica amplitudinea leziunilor. Medicul poate identifica eventualele leziuni asociate ale musculaturii, nervilor sau vaselor de sange. Simpla examinare este suficienta pentru a evalua clinic prezenta sau absenta unei leziuni osoase de tipul fracturilor.
Investigatiile imagistice pot clarifica amplitudinea leziunilor si pot ajuta la stabilirea precisa a gradului de afectare a tendoanelor, ligamentelor, cartilajului si a altor structuri. Aceste teste se fac in cazul entorselor severe si atunci cand indicatia terapeutica impune o interventie chirurgicala.
Formele simple de entorsa se pot trata acasa. In cazul acestora, sunt necesare imobilizarea zonei lezate si evitarea fortarii acesteia. Este, uneori, nevoie de repaus pentru cateva zile si de limitarea activitatilor obisnuite, care pun presiune pe articulatia afectata.
Compresele cu gheata sunt utile. Acestea se mentin pe articulatie circa 10-15 minute, de patru pana la opt ori pe zi. Util este si masajul cu un cub de gheata pe articulatie, prin miscari circulare.
Compresia articulatiei este utila in reducerea inflamatiei. Se pot folosi bandaje elastice pe zona afectata si la extremitati, pentru a preveni inflamatia distala. Bandajul compresiv calmeaza durerea, dar nu trebuie sa fie excesiv de strans, inconfortabil sau sa intrerupa circulatia sangvina. Tot pentru diminuarea inflamatiei membrului cu articulatia afectata, acesta trebuie mentinut ridicat, la o inaltime superioara nivelului inimii pacientului.
In cazurile mai severe, in care ligamentele au fost rupte partial, este necesara imobilizarea gleznei cu o gheata de gips sau orteza. Intervalul de timp necesar pentru vindecare este stabilit de medicul ortoped. Pentru entorsele foarte severe, cu ligamente rupte, asociate cu sangerare, este necesara interventia chirurgicala.
Indiferent de gravitatea entorsei, este recomandat consultul unui specialist, pentru a beneficia de o evaluare corecta si de indicatii terapeutice personalizate.
Durata recuperarii depinde de gravitatea entorsei. In cazurile usoare, poate dura una-doua saptamani, in timp ce, in cazurile mai severe, se poate ajunge si la 10-12 saptamani. Reparatiile chirurgicale, necesare in cazul ligamentelor complet rupte, au cea mai lunga perioada de recuperare si sunt urmate de terapie postoperatorie.
Prezentarea la medic este absolut necesara, daca simptomele se agraveaza dupa aplicarea compreselor reci si compresia articulatiei, cu banda elastica, a doua sau a treia zi dupa traumatism.
Se recomanda efectuarea exercitiilor specifice de intindere si tonifiere pentru prevenirea entorselor, in timpul activitatilor sportive, iar antrenamentele combinate sunt utile, pentru ca implica participarea diverselor grupe musculare. Incalzirea inainte de antrenament cat si refacerea dupa efort sunt esentiale pentru a pastra articulatiile intr-o forma cat mai buna si pentru a evita accidentarile.
Totodata, este important ca tocul pantofilor sa fie cat mai stabil, pentru a preveni entorsele gleznei. In cazul deplasarilor pe teren accidentat, la pas sau in alergare, trebuie acordata atentie sporita terenului, dar si genului de incaltaminte purtate. Denivelarile, terenurile stancoase, suprafetele cu pietris sunt zone potential periculoase.
Traumatismele articulare de tipul entorselor se pot recupera complet, cu tratamentul si cu terapia manuala adecvata, iar preventia este importanta pentru evitarea recidivelor, care pot duce la entorse cu grad ridicat de afectare. Pe de altă parte, activitatea fizica este esentiala pentru a avea articulatii, ligamente si musculatura sanatoase.
