Osteocondrita disecanta (OCD)

Despre osteocondrita disecanta a genunchiului

Osteocondrita disecanta a genunchiului (fracturile osteocondrale) reprezinta o patologie localizata la nivelul articulatiei. Aceasta afectiune se explica prin fragmentarea cartilajului articular a genunchiului si separarea osului subcondral de pe suprafata articulatiei.

Osteocondrita disecanta este cauzata in principal de o aprovizionare defectuoasa cu sange a osului subcondral. Acest fapt provoaca fragmentarea (disecarea – actiune de fragmentare a unei suprafete plane) ambelor cartilaje care intra in componenta articulatiei genunchiului (cartilajul meniscal si cel articular), precum si a osului. Fragmentele osteocondrale rezultate raman in artculatie, cauzand durere si degenerarea afectiunii.

Incidenta

In cele mai dese cazuri, articulatia afectata este cea a genunchiului, insa se intalneste si la nivelul articulatiei soldului, cotului sau gleznei. Conform medica.ro osteocondrita disecanta a genunchiului este boala care apare la adolescenti si la adultii tineri, deoarece oasele sunt mai moi si mai predispuse la fracturi.

Osteocondrita disecanta a genunchiului se caracterizeaza prin dureri in regiunea antero-interna in timpul mersului, insotite de hidrartoza si instabilitate. La examenul clinic, durerea se declanseaza prin flexie, prin exercitarea unei presiuni intre marginea rotulei si fata axiala a condilului (proeminenta osoasa, prezenta la extremitatile articulare ale unor oase). Daca sechestrul se detaseaza de os, apare blocajul articular.

Asemeni afectiunilor similare ale gleznei, o fractura osteocartilaginoasa poate fi clasata pe o scara de la 1 la 5, in functie de gravitatea afectiunii sau tipului de prejudiciu.

Cauze

  • Rasuciri bruste la nivelul genunchiului
  • Reducere a fluxului sanguin la extremitatea osului afectat
  • Obezitate
  • Traume repetitive – caderi, lovituri – mai multe episoade mici de vatamare, care distrug extremitatea osului afectat
  • Componenta genetica

Osteocondrita disecanta a genunchiului se caracterizeaza prin dureri in regiunea antero-interna in timpul mersului, insotite de hidrartoza si instabilitate. La examenul clinic, durerea se declanseaza prin flexie, prin exercitarea unei presiuni intre marginea rotulei si fata axiala a condilului (proeminenta osoasa, prezenta la extremitatile articulare ale unor oase). Daca sechestrul se detaseaza de os, apare blocajul articular.

Asemeni afectiunilor similare ale gleznei, o fractura osteocartilaginoasa poate fi clasata pe o scara de la 1 la 5, in functie de gravitatea afectiunii sau tipului de prejudiciu.

Simptome

In momentul prejudiciului, pacientul va simti imediat durere si umflarea locala. Durerea se va agrava in cazul in care pacientul continua miscarea si greutatea corpului este in continuare sustinuta de articulatie. De asemenea, articulatia genunchiului se poate bloca sau putem simti o instabilitate. Aceasta afectiune este dificil de diagnosticat.

Principalele simptome sunt:

  • Durere si indeplinirea cu greutate a activitatilor care implica genunchiul;
  • Umflaturi (numite si tumefactii);
  • Instabilitatea articulatiei;
  • Prinderea si blocarea ocazionala a articulatiei;
  • Sensibilitate la atingerea zonei afectate;
  • Scaderea posibilitatii de miscare.

Tratament

Metoda de tratament depinde de gradul de severitate a actiunii. Pacientilor care sunt incadrati in gradele 1 si 2 le este recomandata metoda de tratament prin terapie fizica si reabilitare. Un grad mai ridicat de severitate a afectiunii necesita interventie chirurgicala pentru a inlatura sau a repara fragmentul afectat. Un tratament de recuperare completa vizeaza atat stabilitatea, cat si mobilitatea, echilibrul si altele.